Omul care a luptat zi și noapte pentru salvarea euro din criză a fost doborât de un mărunt scandal politic

Jean-Claude Juncker, cel mai longeviv șef de guvern din zona euro, ultimul arhitect al uniunii monetate și omul care a supravegheat aventura monedei unice prin criza datoriilor, a fost doborât de o altfel de criză, un scandal politic dintr-un mărunt stat european.

Juncker, sau Domnul Euro, fost șef al Eurogroup și premier al Luxemburgului, a demisionat după ce un raport al parlamentului a arătat că el nu a putut ține sub control serviciul de informații al micului ducat cu jumătate de milion de locuitori dacă sunt incluși și rezidenții străini, deși în responsabilitatea lui cădea această sarcină, și că nu a informat nici parlamentul și nici procurorii de operațiunile ilegale ale spionilor, potrivit The Independent.

Raportul acuză serviciul de informații că i-a urmărit ilegal pe politicieni, că angajații acestuia și-au cumpărat mașini pentru uzul privat și că au intervenit pe lângă politicieni în schimbul banilor sau anumitor favoruri.

În opinia multor diplomați europeni, Juncker este intermediarul perfect – timp de zece ani până la începutul acestui an a prezidat discuțiile miniștrilor de finanțe din zona euro, dar care are două defecte fatale: avea o opinie, pe care o susținea cu hotărâre, scrie Deutsche Welle.

Juncker este fanul ironiilor, fie că acestea se referă la rezultatul negocierilor, fie că sunt făcute în fața jurnaliștilor care așteaptă îndelung o declarație.

„Nu trebuie să-mi fac griji cu o întrebare care acum nu este pusă. Dacă măgarul s-ar crede pisică, atunci ar sta în copac cea mai mare parte din zi.“ Acesta este unul dintre răspunsurile preferate are lui Juncker când reporterii pun întrebări ipotetice.

La doar 58 de ani, Juncker deține recordul longevității la conducerea unui guvern european. El a devenit premier în ianuarie 1995, atunci când François Mitterrand și Helmut Kohl erau încă la putere în Franța și Germania.

Prin urmare, Juncker a simțit pe viu profunda transformare a Uniunii Europene, eșecul Tratatului Constituțional în 2005, intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona patru ani mai târziu, apoi criza datoriilor și salvarea euro, o sarcină căreia i s-a consacrat cu ardoare ca președinte al Eurogroup.

Unii critici i-au reproșat că a devenit nepăsător față de Marele Ducat în detrimentul Europei și că, astfel, a dat dovadă de neglijență în legătură cu abaterile serviciului său de informații.

Acest articol a apărut în ediția tipărită a Ziarului Financiar din data de 12.07.2013

Sursa:
Ziarul Financiar

Autor:
Bogdan Cojocaru