Revoluția din Egipt: frustrările unui regim prea preocupat cu întărirea puterii au dus la căderea unui președinte și la șubrezirea unei economii

Un an și trei zile a rezistat la conducerea Egiptului primul președinte ales în mod de­mo­cratic. Islamistul Mohammed Morsi a ajuns la putere cu ajutorul armatei și a unei revoluții, iar puterea i-a fost luată tot de armată, după o revoluție. Cea mers rau? Totul, spun analișii și oamenii care au ieșit să protesteze în stradă. Viața nu s-a îmbunătățit, economia continuă să în­cetinească, alimentele s-au scumpit iar șomajul crește și a depășit 13%, oamenii de plâng de penuria de combustibil, curentul electric este tăiat periodic, iar guvernul nu a reușit să atragă investiții străine și să dezvolte turismul.

Criticii lui Morsi susțin că guvernul islamist a fost prea ocupat cu monopolizarea puterii și să-și înlăture oponenții. Morsi, unul din liderii laturii politice a Frăției Musulmane, a căutat doar să servească intereselor blocului său politic și tot ce a făcut a fost să pună fețe noi într-un sistem vechi de guvernare nu cu mult diferit față de cel din era Mubarak, scrie USA Today.

Armata, cea mai respectată instituție din Egipt, a anunțat prin generalul Abdel Fattah al-Sisi că a fost forțată să acționeze deoarece Morsi a refuzat mult timp să permită formarea unui guvern de reconciliere națională.

„A fost o administrație incompetentă“

Anunțul lui al-Sisi a venit după ce de acum istorica piață Tahrir (cunoscută și ca Piața Martirilor) din Cairo, focarul revoluției din 2011 prin care a fost înlăturat Mubarak, a fost ocupată de zeci de mii de protestatari, chiar mai mulți decât în 2011, care au cerut demisia președintelui.

Demonstrațiile au cuprins și alte orașe, iar valul de reproșuri poate fi comparat cu un „uriaș vot de neîncredere“ dat de populație președintelui, apreciază Michael Hanna, analist specializat pe Egipt al Institutului american Century Foundation.

„A fost o administrație incompetentă“, explică Hanna scoțând în evidență penuria de combustibil auto și de gaze, oprirea furnizării energiei electrice și faptul că „Frăția Mu­sulmană a ars toate podurile care o legau de aliați“.

În loc să se concentraze pe îmbunătățirea vieții în Egipt, tot ce a făcut Morsi pare să se învârtă în jurul consolidării puterii Frăției din care a venit, a spus analistul american.

Shadi Hamid, director de cercetare la Brookings Doha Center consideră că acțiunile lui Morsi au avut la bază frustrarea islamiștilor formată în timpul zecilor de ani de persecuție și excludere de la putere a Frăției Musulmane.

„Tendința islamiștilor spre paranoia și teamă de conspirații“ au influențat acțiunile guvernului, a explicat Hamid.

Se poate ca temerile lor să fie fondate, având în vedere istoria Egiptului, dar rezultatul au fost tesiuni mai mari cu rivalii politici, concentrarea pe politică și puține realizări pentru îmbunătățirea calității vieții, apreciază Tarek Radwan, cercetător la Atlantic Council.

Frăția Musulmană a ieșit învingătoare din toate alegerile organizate după căderea regi­mului Mubarak.

Morsi și-a pierdut rapid popularitatea

Morsi, inginer care a studiat în SUA, a devenit președinte cu 52% din voturi. Rivalul său era un fost comandant în aviația militară.

După ce a devenit președinte, Morsi a căutat să îndepărteze cât mai mult posibil armata de la putere forțând generalii să intre în retragere și acordându-și puteri legislative și executive.

El și-a asumat, de asemenea, putere de control asupra sistemului judiciar.

Pe de altă parte, Mohammed El Mekkawi, consilier în ministerul de Finanțe și membru al laturii politice a Frăției Musulmane, notează printre realizările lui Morsi înlocuirea oficialilor cu trecut militar din administrație cu civili, îmbunătățirea relațiilor cu țări precum China, Rusia și Brazilia și primirea de credite cu dobândă redusă de la statele din regiune când împrumutul de la FMI era incert.

Rata de aprobare publică a lui Morsi ca președinte a scăzut considerabil în ultimele 12 luni, de la 79% la 32%.

Morsi se afla ieri sub arest la domiciliu, după ce a fost reținut de garda prezidențială. El a fost înlocuit provizoriu în funcție cu președintele Curții Constituționale Adli Mansour, care spune că “a corectat calea revoluției glorioase“, potrivit agenției Thomson Reuters.

Consecințele revoluției din Egipt

Egiptul nu este un producător mare de petrol, dar infrastructura energetică egipteană este vitală pentru transportul țițeiului în diverse părți ale lumii. Canalul Suez este una dintre cele mai aglomerate căi navigabile. În aceste condiții, dacă revoluția egipteană devine violentă și perturbă livrările, prețul petrolului ar putea crește cu 4-5 dolari pe baril. Cotația țițeiului destinat pieței americane a depășit miercuri 102 dolari pe baril și a atins maximul de după mai 2012. Ieri prețul era în retragere ușoară.

De asemenea, în funție de cum este catalogată de Washington situația din Egipt – lovitură militară sau nu, depinde viitorul asistenței financiare, de 1,5 miliaerde de dolari pe an, acordate de SUA acestei țări.

Legea americană interzice orice ajutor financiar sau militar oricărui guvern sau țări al cărei lider este debarcat prin lovitură militară. Banii sunt principalul factor prin care SUA pot influența direct Egiptul. Totodată, revoluția egipteană ar putea face ca mulți militanți islamiști să îmbrățișeze extremismul, avertizează analiștii.

Acest articol a apărut în ediția tiparită a Ziarului Financiar din data de 05.07.2013

Sursa:
Ziarul Financiar

Autor:
Bogdan Cojocaru