România are o rată de ocupare a forței de muncă cu 15% mai mică față de cea a Olandei

România a ajuns la finalul anului trecut la o rată de ocupare a forței de muncă de aproape 60%, în condițiile în care ținta națională pentru anul 2020 este de 70%, potrivit proiectului „Strate­gia Europa 2020“.

În același timp, 75% din populația Olan­dei cu vârsta de peste 15 ani a lu­crat cel puțin o oră pe săptămână în de­cursul aceluiași interval, obiectivul aces­tei țări fiind ca în următorii șase ani pon­derea să mai crească cu încă 5%, arată cele mai recente date ale Euro­stat, biroul de statistică al Comisiei Eu­ro­pene. În Olanda, statul în care piața forței de muncă temporară este cea mai dezvoltată din Europa, un sfert din angajați au contracte de muncă în re­gim temporar, adesea angajatorii în­cheind și contracte colective de muncă pen­tru angajații temporari.

„Ponderea populației ocupate ar putea crește în următorii ani cu acei 10%, România își poate atinge obiec­ti­vul din acest punct de vedere, dar nu­mai dacă se folosește de mai multe in­stru­mente flexibile de angajare. Avem un sistem legislativ încă tributar sta­bilității în muncă, mai puțin ce-i drept în ultimii ani, dar angajatorii încă se lovesc de o legislație rigidă, de o inflexibilitate a contractului individual de muncă și de taxe sociale prea ridicate, care descura­jea­ză angajările în mediul privat“, este de părere Magda Volonciu, managing partener la SCPA Magda Volonciu și Asociații și fost secretar de stat în Ministerul Muncii. Ea mai precizează că, pe piața muncii din România, deși s-au făcut pași importanți în alinierea la practicile europene și eliminarea mun­cii la negru, încă mai este loc de adop­ta­re a unor noi forme de angajare, astfel încât salariații să nu „reprezinte o piatră atâr­nată de gâtul angajatorilor“. De altfel, în ultimii ani tot mai multe com­pa­nii au început să apeleze la contrac­tele de muncă în regim temporar, anga­jând oameni prin intermediul firmelor de închiriere de muncă temporară, di­mi­nuând astfel birocrația proceselor de angajare sau restructurare și bene­fi­ciind de o mobilitate mai mare în rân­dul posturilor din organizații. Prin ur­mare, și riscul de a angaja mai mulți oameni decât este nevoie este dimi­nuat, iar cei aflați în căutarea unui job au parte de mai multe oferte de muncă, având în vedere că un post nu mai poate fi „blocat“ prin contract pe o perioadă nedeterminată.

Deși România este departe de ra­tele de ocupare a forței de muncă atin­se de țări precum Germania, Dane­mar­ca sau Marea Britanie, unde ponderea sa­lariaților în total populație aptă de muncă variază între 70 și aproape 73% din numărul total de locuitori,  situația locală este mai bună decât în state precum Bulgaria sau Ungaria.

Deși rata de ocupare a forței de mun­că din România este sub media eu­ropeană (de 64%), România are o popu­lație ocupată mai mare decât cea a Gre­ciei, a Spaniei sau a Italiei, unde rata de ocupare variază între 51% și aproape 57%. Ținta de ocupare a forței de muncă stabilită în Strategia Europa 2020 (semnată de statele membre UE în 2010) include populația cu vârste cuprinse între 20 și 64 de ani, în timp ce rata de ocupare calculată de Eurostat include numărul de persoane cu vârste cuprinse între 15 și 64 de ani care au obținut venituri pentru cel puțin o oră de muncă lucrată pe săptămână.

Acest articol a apărut în ediția tipărită a Ziarului Financiar din data de 26.08.2013.

Sursa:
Ziarul Financiar

Autor:
Corina Mirea