Este bine că premierul Victor Ponta a coborât în stradă și a mers pe centura Capitalei să vadă cum stau mașinile blocate cu orele în lipsa unor pasaje, dar este rău că în spatele său nu era nimeni cu dosare în care să se afle date privind banii alocați de către guvern prin Ministerul Transporturilor pentru această rută.Guvernul Ponta a tăiat de trei ori la rând banii pentru centura Capitalei, la rectificarea din august 2012, la construcția bugetului pe 2013 precum și la rectificarea din iulie 2013.
Degeaba merge un manager pe teren dacă în cealaltă mână nu are hârtiile care să-i spună ce bani, ce resurse au fost alocate pentru acel proiect.
România este victima incongruenței dintre banii din hârtii și realitate. Miliarde sunt cheltuite în fiecare an, dar rezultatele nu se văd, iar unde este necesar nu sunt alocați. Este pur și simplu o problemă de management: de confruntare a modificărilor fizice, din teren, cu hârtiile manevrate de birocrați pe care totul este ca și rezolvat. Când japonezii de la Makita care construiesc o fabrică de unelte la Brănești evaluează evoluția lucrărilor cu drone - aparate de zbor teleghidate care fac fotografii din aer - o fac pentru a vedea lunar pe ce dau banii. Aloc resurse și vreau să văd avansul lucrărilor. Simplu.
Înainte de ’89, cifrele de producție de carne, ouă și lapte erau umflate, iar rafturile erau goale. Acum, miliardele de euro cheltuite apar în hârtii, dar rezultatele sunt cele pe care le-a constatat chiar premierul Ponta ieri: sute de mașini blocate pe centura Bucureștiului, vitală pentru o regiune care susține 25% din PIB-ul României.
Acum sunt bani cheltuiți pe hârtie fără rezultate în realitate. Singurul avantaj este că în sfârșit, după cum președintele Băsescu a început prin vizita șantierului blocat la autostrada Arad-Nădlac, liderii României au început să facă vizite în locurile dificile unde trebuie intervenit și nu la inaugurări de bucăți de autostradă.
Pașii următori sunt ca primarul Sorin Oprescu să meargă pe jos prin centrul populat de câini vagabonzi ai Capitalei și ca ministrul sănătății, Eugen Nicolaescu, să petreacă ore de așteptare pe holurile aglomerate ale spitalelor încercând să intre la urgență.
Problema este că pentru o simplă pasarelă deasupra DN1 au trebuit să intre în horă 6 instituții (Ministerul de Interne, Prefectura, Consiliul Județean, Primăria, poliția rutieră și CNADNR-ul), iar din discuțiile de ieri a reieșit că pasajele de pe DN1 stau nefăcute pentru că CNADNR, Primăria din București și Consiliul Județean Ilfov nu se înțeleg cine pe teritoriul cui poate să construiască.
Trei întrebări simple au adresat jurnaliștii oficialilor: „Cât costă pasajul“, „Când începe construcția“ și „Când se termină“, însă ce răspuns dă primarul Sorin Oprescu? „Putem să lucrăm și la iarnă dacă nu ninge.“
Nu degeaba sunt două pasaje blocate în București – cel de la Olteniței cu Giurgiului și cel de pe Mihai Bravu peste Dâmbovița – sub mandatul său.
Păcatul descentralizării este deresponsabilizarea. În momentul în care ai scos din subordinea ministerelor instituții autofinanțate precum CNADNR, Autoritatea Rutieră, Autoritatea X, Agenția Y, Compania Z, comanda este dispersată și numai ca să faci o ședință la care ar trebui să fie prezenți toți cei care trebuie să semneze o hârtie pentru începerea lucrărilor îți ia o săptămână.
Ca urmare a multiplelor cedări de autoritate în teritoriu cât și pe linie instituțională, eficacitatea guvernului s-a diminuat considerabil. Nici dacă ar ști ce vrea și ar vrea nu mai poate face acum, pentru că nu are pârghiile.
„Cum să le cerem noi socoteală privind diferențele de preț șefilor de spitale? Ei au autonomie“, a răspuns recent ministrul sănătății, Eugen Nicolaescu, întrebat fiind de ce acceptă, potrivit propriilor declarații, ca prețul mănușilor chirurgicale să difere chiar și de la 1 la 50 de la un spital la altul.
În siderurgie, 13 instituții - de la Ministerul Economiei, Departamentul de Energie și până la Institutul de Statistică și Comisia de Prognoză (la ce o mai folosi și această instituție, având în vedere ce bugete departe de realitate au fost făcute în ultimii patru ani?) - s-au reunit ieri pentru a elabora un plan de relansare. Ca să se clarifice numărul de angajați din România, cinci instituții se reunesc lunar pentru a-și pune cap la cap datele – Inspecția Muncii, Ministerul de Finanțe, Institutul de Statistică, Casa de Pensii și Ministerul de Interne.
România suferă de hiperinstituționalizare. Directori și directorași stăpâni pe bugete de la milioane de lei la miliarde de lei nu dau seamă pentru banii cheltuiți și își decid singuri achizițiile fără niciun fel de subscriere la un obiectiv. Centrul a slăbit până la punctul în care nu mai poate decide decât prin anchete penale. Bine că a mai rămas Înalta Curte.
Asumarea unei direcții a devenit misiune imposibilă. Sub masca dereglementării, a descentralizării și a creării de instituții neutre față de actul politic s-au născut monștri instituționali care nu mai dau seama de banii cheltuiți.
De asta nu mai înaintează România. Caracatița instituțională sufocă orice inițiativă. Lipsește un „driver“. Din mocirla instituțională guvernul nu poate ieși decât prin readucerea sub controlul direct al ministerelor a zecilor de agenții.
Tocmai restructurarea de care se teme va fi de folos pentru a-și eficientiza activitatea. Un centru slab nu aduce niciun folos pentru că ministerele și agențiile se încaieră pe bani și își mută responsabilitățile de la unele la altele.
Guvernul are nevoie să-și asume ca obiectiv pentru bugetul pe 2014 destructurarea masivă a instituțiilor din subordinea ministerelor. Mai întâi trebuie făcut un registru al tuturor ordonatorilor de credit și asumat ca obiectiv reducerea numărului acestora cu 30% până la 50%.
Prea mulți decidenți și prea puțini executanți există în acest moment. Și trebuie început de la înjumătățirea birourilor directorilor de instituții și scoaterea televizoarelor din instituții publice.
Cine face registrul directorilor de agenții din România și al suprafeței birourilor pe care le ocupă aceștia? Economia nu mai poate produce taxe și impozite să susțină cohorta de directori, mașini de serviciu și achiziția de bunuri și servicii pentru întreținerea acestora.
Eficiență și economie la cheltuieli trebuie să fie cuvintele-cheie pentru bugetul pe 2014. Cum oare făcea România reactoare nucleare, iar acum se adună cinci instituții pentru o pasarelă și un pasaj?
Acest articol a apărut în ediția tipărită a Ziarului Financiar din data de 23.08.2013.
0 comments :
Trimiteți un comentariu