UCM Reșița, cu o istorie de 240 de ani, a ajuns în insolvență după 10 ani de management privat defectuos, iar acum statul încearcă să o salveze prin naționalizare pentru ca un oraș întreg să nu dispară

Când intri pe poarta UCM Reșița te impresionează dimensiunea de dezvoltare a uzinei, care are 25 de hectare de hale și se întinde pe o suprafață de 130 de hectare. La UCM totul este uriaș: halele de producție, utilajele care ajung și la 15 metri lungime și înălțime, echipamentele pentru hidrocentrale care se produc aici și care ajung să cântărească și 120 de tone.

UCM este un mamut industrial care s-a extins în toate direcțiile timp de două veacuri și jumătate și a devenit practic sinonim cu orașul Reșița, platformele industriale ale uzinei fiind amplasate în trei regiuni diferite ale orașului.

„Platforma veche este situată în partea de sus a orașului și are o secție de motoare navale, una de servomotoare, alta de tratament termic, de mecanică grea, de generatoare mari, sculerie și secția diesel, unde se făceau motoare. Platforma a doua care este praf și pulbere acum, unde erau sectoarele așa -zise calde, oțelărie, turnătorie, neferoase, forje. Toate piesele turnate din oțel sau fontă, alamă, bronz. Acum nu mai e aproape nimic. Aceasta este platforma Câlnicel din cadrul UCM, construită între anii 75’ și 83’. Cuprinde trei secții, o secție de prelucrări mecanice mari, secția de sudură, secția de generatoare mici până la 10 MW inclusiv motoare de toate tipurile“, spune Ștefan Verdeț, directorul de producție al UCM Reșița, care lucrează în uzină de peste 40 de ani.

Înainte de ‘89 uzina de la Reșița dădea de lucru la peste 14.000 de oameni, însă odată cu prăbușirea economiei interne de după Re­voluție și un management privat care într-un deceniu n-a reușit să o rentabilizeze, în companie mai sunt astăzi 1.590 de salariați și aceia trăiesc cu grija că-și vor pierde locurile de muncă.

Din cauza scăderii comenzilor și a afa­cerilor la o treime în prima jumătate a anu­lui, în octombrie urmează să fie restructurați 200 de salariați ai UCM.

„Din 60 și ceva de șoferi câți erau pe vremuri în uzină am mai rămas eu și încă vreo trei“, spune unul dintre angajații societății.

În secțiile de producție ale uzinei sunt la lucru numai o mână de oameni, care muncesc pe utilaje vechi de zeci de ani, o parte din acestea fiind modernizate însă cu banii puțini pe care compania a reușit să-i strângă.

„Pe platforma aceasta erau cândva 4.000 de angajați, iar astăzi mai sunt în jur de 500 de oameni. Utilaje noi de la zero nu am cumpărat, dar să vă spun ceva. Nimeni nu ar arunca asemenea mașini mari. Decât să dăm 5 mi­lioane de euro pe o mașină nouă cu 200.000 - 300.000 de euro am făcut modernizări. Avem făcute astfel de modernizări la 4 - 5 mașini mari, care merg super la ora actuală. Păstrăm partea mecanică din ele și partea electronică o modernizăm complet, o facem cu programe pe calculator“, spune Verdeț.

Înainte de ‘89 compania exporta până la 15% din producție către țări precum Turcia, țările arabe sau China. Astăzi foarte puține componente mai merg la export, iar compania se sprijină pe comenzile de la Hidroelectrica, și ea de asemenea cu probleme, fiind până în iunie în insolvență.

„Acum mergem în secția mecanică grea unde avem un carusel de prelucrare a camerelor cu diametru de până la 16 metri, echipament unic în România.

Aceasta este o cameră rotor de turbine de pe Valea Oltului. Camera rotorului este cea în care se învârte motorul de turbină. Are un diametru de 6 metri, dar am făcut și la diametre de 10 metri. Acestea sunt echipamente mari care se fac din două bucăți ca să poată fi transportate“, spune Ștefan Verdeț.

Una dintre problemele companiei este că de ani buni nu a mai prins comenzi pentru motoare diesel și motoare navale care contribuiau serios la afacerile societății și dădeau de lucru la mii de oameni.

„Înainte de ‘89 făceam motoare navale de 20.000 de cai-putere. Acum nu se mai fac pentru că se făceau după licență. Se livrau la Navrom și alte companii, dar acum mai există nave în România? Fabrica de motoare diesel e închisă practic. Utilajele le-am transferat și modernizat, am adus și oameni.

Se mai făcea pe vremuri utilaj metalurgic. Făceam pentru toată metalurgia și toate termocentralele din România motoare de la 5 kW la 10 MW la curent continuu, curent alternativ, tot ce vreți. Totul s-a dus de pomană“, spune Verdeț.

Reșița era în anii ‘90 unul dintre centrele industriale importante din țară, aici fiind realizate primele locomotive din România, care la început erau locomotive cu aburi. În anii 1770 când la Reșița începea să se dezvolte o industrie înfloritoare în România, nici nu existau Statele Unite ale Americii.

Astăzi locomotivele produse la Reșița au rămas istorie, fiind expuse la muzeu în centrul orașului care se sprijină doar pe două fabrici, respectiv producătorul de hidroagregate UCM Reșița, cu 1.590 de angajați, care se chinuie să rămână în viață pentru că este în insolvență și n-are comenzi, și combinatul siderurgic TMK Reșița, unde mai lucrează 700 de oameni.

În Reșița numai disponibilizările de la producătorul de utilaj greu UCM Reșița și combinatul siderurgic TMK Reșița au lăsat pe drumuri circa 22.500 de oameni de la Revoluție, iar populația orașului a scăzut cu 18% în ultimul deceniu, la circa 65.000 potrivit datelor de la recensământul din anul 2011.

Importanța UCM Reșița depășește însă granițele sociale și economice și ajunge să re­prezinte o componentă cheie a siguranței ener­getice a României în condițiile în care com­pa­nia este principalul furnizor de hidroagregate și alte echipamente pentru Hidroelectrica, cel mai mare producător de energie care asigură o treime din energia României.

„UCM a fost fondată de fiscul austriac și o societate cu o foarte mare tradiție și un pal­ma­res de invidiat. Din păcate, traversează o perioa­dă mai puțin fastă materializată printr-o proce­du­ră de insolvență deschisă în 2011“, spune Re­mus Borza, administratorul judiciar al companiei. El afirmă că anul trecut când s-a ocupat mai mult de soarta uzinei aceasta a revenit pe profit, cu 3,2 mil. lei și afacerile au crescut cu 24%, la 152 mil. lei, după pierderi majore în anii precedenți.

Pe fondul restructurărilor de la Hidro­elec­trica din cauza insolvenței, aceasta și-a redus comenzile la o treime în 2013, astfel că afacerile UCM s-au prăbușit de trei ori în primul semestru din acest an, la 26 mil. lei, iar pierderile au depășit vânzările, ajungând la 27,3 mil. lei.

„Este inadmisibil la o societatea ca fondul de salarii să fie aproape egal cu cifra de afaceri. Sigur nu este vina salariaților, care sunt niște bijutieri, niște artiști în adevăratul sens al cuvântului. Ei sunt un tezaur și un bun național. România nu va fi în stare în următorii zeci de ani să dea oameni cu atâta iscusință și har ca aceia de la UCM Reșița. Au o precizie de microni. I-am văzut în multe situații și la Râul Mare Retezat și în alte centrale, la statoare. Dar în același timp sunt secții întregi care nu mai au încărcare nu de azi de mâine, ci de ani de zile. De exemplu, secția de motoare diesel sau secția navală de 15 ani n-au mai avut o comandă serioasă ca să justifice să menții 300 de oameni și cu regret UCM va trebui să se concentreze pe ce avem piață, adică producția de echipament hidroenergetic“, spune Remus Borza.

El vrea să pună la cale în următoarea lună împreună cu conducerea societății un plan de redresare, care va cuprinde și un plan de eficientizare prin restrângerea halelor de producție și valorificarea activelor care nu sunt necesare pentru a putea readuce compania pe profit. În același timp administratorul judiciar încearcă aducerea unei echipe de conducere care să ajute compania să atace piețele externe și să atragă clienți noi care să susțină activitatea companiei după ce directorul comercial a fost concediat în urma rezultatelor dezastruoase din acest an ale societății.

„Am propus să facem un plan minimal care a nu se confunda cu planul de reorganizare, dar va fi parte integrantă a acelui plan. În acest plan vor fi definite direcțiile de dezvoltare ale UCM Reșița pe următorii ani și măsuri urgente de re­dresare și îmbunătățire a indicatorilor finan­ciari. Este posibil ca în septembrie să se solu­țio­neze contestațiile la tabelul creditorilor și până la sfârșitul anului compania va avea un plan de reorganizare“, spune Borza.

El încearcă de un an de zile să convingă autoritățile să ajute la redresarea UCM, care se află într-o situație critică, cu datorii acumulate de 859 mil. lei (circa 200 mil. euro) și de care nu poate să scape decât printr-o hotărâre de guvern. Statul este creditor majoritar cu 511 mil. lei (127,5 mil. euro), adică aproape 60% din totalul creanțelor UCM.

Reprezentanții statului au dat săptămâna trecută primele semne că vor să rezolve problemele UCM, când a fost aprobat în ședința de guvern un memorandum prin care statul își dă acordul privind transferul crean­țelor UCM de la ANAF la AAAS și conversia creanțelor statului în acțiuni. În urma acestei proceduri statul ar redeveni acționar majoritar al UCM cu peste 90% din acțiuni și compania ar scăpa de povara datoriilor care nu-i permit să se redreseze.

„Există voința politică și dorința guvernului Ponta de a salva UCM Reșița pentru că Remus Borza a avut soluții convingătoare în ceea ce privește perspectiva companiei. A fost inițiativa ministrului Constantin Niță cu acest memo­ran­dum care a fost validat săptămâna trecută. UCM nu este însă salvată și în continuare rămâ­ne în sarcina Guvernului și a Parlamentului. Cred totuși că putem fi optimiști și forța politică pe care o are Sorin Frunzăverde și noi care reprezentăm PSD-ul, de a persevera într-o inițiativă de suflet care se numește UCM, va fi încununată de succes“, spune Ion Mocioalcă, deputat și vicepreședinte PSD.

El este unul dintre reprezentanții la nivelul județului împreună cu Sorin Frunzăverde, președintele Consiliului Județean și Silviu Hurduzeu, prefectul județului Caraș-Severin, care au convins autoritățile de la București să dea o mână de ajutor celei mai mari companii din Reșița, UCM, prin transferul creanțelor la AAAS și conversia acestora în acțiuni. Conversia nu se poate face însă decât după ce Parlamentul decide să modifice o prevedere din lege care nu dă voie creațelor bugetare să fie convertite în acțiuni pentru companiile în insolvență.

„Această mișcare prin preluarea creanței ANAF se înscrie într-un program mai amplu al guvernului. În aceeași situație se află Aversa, Fortus Iași și Remin Baia-Mare, care sunt în plin proces de restructurare și se integrează total în strategia guvernului de reindustrializare și reinserție a industriei și de creare a locurilor de muncă. Este important că UCM are po­ten­țial, are o tehnologie nu la cel mai înalt nivel,  dar care este oarecum rezonabilă la nivel euro­pean, dar calitatea forței de muncă acoperă une­le lacune din punctul de vedere al pro­duc­tivității muncii. Are o piață potențială care trebuie să fie exploatată la maximum“, spune Adrian Volintiru, președintele AAAS (fostul AVAS).

El spune că și statul poate să fie un bun administrator dacă numește oameni compe­tenți care se implică în activitățile societăților.

„Am rugat conducerea și liderii sindicali să contribuie la o strategie care să includă posibilități de restrângere teritorială a activității la nivelul unităților unde sunt și vor fi comenzi. Trebuie să lăsăm în spate nostalgiile trecutului gen «utilajul acesta este unicat în Europa», dar de fapt el nu produce nimic, produce doar costuri. Cutare pământ este al UCM de 300 de ani, n-ai nevoie de el, valorifică-l și fă rost de bani pentru capital de lucru și investiții. Trebuie să ne concentrăm pe partea de core-business“, spune Volintiru.

Acest articol a apărut în ediția tipărită a Ziarului Financiar din data de 30.08.2013

Sursa:
Ziarul Financiar

Autor:
Adrian Cojocar