Dacă acceptă intervenția armată, Congresul SUA își asumă politica externă a lui Obama, în timp ce Hollande caută să-și întărească imaginea șubrezită

Atitudinea diferită a liderilor Statelor Unite și Franței, două forțe care se vor a fi aliate, față de războiul sirian denotă diferențele majore dintre imaginile pe care aceștia și le-au creat prin prisma rezultatelor economice. Dacă președintele american Barack Obama a transformat elegant conflictul din Siria într-o oportunitate de a-și întări imaginea atât în ochii aliaților, cât și în cei ai oponenților politici, omologul francez François Hollande, cu o rată de aprobare mizeră de 20% în rândul electoratului, pare să dea importanță mai degrabă îmbu­nătățirii ratingului personal, luându-și aparența unui politician puternic și hotărât, și nu opiniei publice.

Deși legea nu-l obligă, Obama a cerut sâmbătă Congresului să decidă dacă SUA atacă sau nu armata regimului aflat la conducere în Siria. Hotărârea este surprinzătoare, deoarece până în urmă cu câteva zile o intervenție militară condusă de Statele Unite părea iminentă și va colora, dacă nu chiar defini, mandatul lui Obama ca președinte. În Congres, legiuitorii trebuie să-și asume acum politica externă a țării în Orientul Mijlociu, un centru de interese pentru producătorii de armament și pentru companiile americane de petrol și o regiune despre care Washingtonul spune că este o amenințare la adresa siguranței SUA. Votul politicienilor vine într-o perioadă în care majoritatea americanilor, încă bântuiți de fantoma războaielor din Irak, sunt sceptici în privința implicării țării într-un nou conflict armat, scrie The Christian Science Monitor.

„Un succes în Congres ar întări poziția lui Obama atât în fața aliaților, cât și în cea a inamicilor. Reversul medaliei este că un eșec ar șubrezi poziția președintelui înaintea unor dezbateri privind probleme interne importante precum bugetul, pragul datoriei, finanțarea programului Obamacare și imi­grația“, explică Politico.com. Obama nu a cerut congresmanilor să-și scurteze pentru el vacanța, care se va termina pe 9 septembrie. Până atunci, administrația lui Obama nu pierde timpul și răspândește ideea că regimul președintelui sirian Assad trebuie pedepsit pentru că a ucis 1.400 de persoane, dintre care 400 de copii, cu gaz neurotoxic și că a încălcat astfel legea internațională. Duminică, secretarul de stat John Kerry a anunțat la mai multe posturi TV că sub­stanța folosită în atacurile de pe 21 august asupra civililor este gaz sarin. Până atunci, natura gazului era incertă.

Siria, în raza de atac a marinei americane

Între timp, cinci distrugătoare americane înarmate cu până la 300 de rachete de croazieră Tomahawk și o navă amfibie ce transportă mai multe sute de soldați din marina militară americană patrulează în apele Mediteranei având Siria în raza de atac.

Tratatele ONU în mod normal nu permit țărilor să atace alte țări dacă nu sunt în legitimă apărare sau dacă nu au aprobare din partea Consiliului de Securitate al ONU. Niciuna dintre aceste derogări nu se aplică Siriei, iar prin urmare un atac american asupra armatei siriene ar fi ilegal.

Aprobarea din partea Congresului american nu ar rezolva problema cu legea internațională, dar ar întări în ochii americanilor legitimitatea intervenției, potrivit CNN.

Pentru Obama, acceptul politicienilor nu va veni ușor. Congresmanul Chris Van Hollen vrea ca trupelor americane să li se interzică prin lege să pună piciorul pe teritoriul sirian și să se stabilească un termen clar de încetare a intervenției armatei ame­ricane. El este democrat, ca și președintele.

În privința Franței, forța cu care Parisul susține o intervenție armată în Siria este surprinzătoare având în vedere ostilitatea față de invazia americană a Irakului în 2003. Parisul a rămas la fel de îndârjit și după ce parlamentul britanic a respins joi implicarea Marii Britanii, aliatul tradițional al SUA în campaniile militare, în atacuri armate contra Siriei. Într-un interviu acordat vineri publicației Le Monde, Hollande a explicat că „masacrul chimic din Damasc nu poate și nu trebuie să rămână nepedepsit“.

Cu o zi înainte, secretarul de stat al SUA a numit Franța „cel mai vechi aliat al nostru“. Francezii nu sunt însă de acord cu președintele lor în privința Siriei. Un sondaj de opinie publicat vineri arată că 64% dintre francezi resping acțiunile militare asupra Siriei. Mai mult de o treime dintre ei cred că atacurile cu bombe ar putea grăbi instalarea unui nou guvern islamist militant și inflama întregul Orient Mijlociu.

„Avem un președinte nepopular criticat că este prea moale, că promite fără să se țină de cuvânt“

Publicația Time sugerează că lui Hollande îi pasă mai mult de îmbunătățirea ratingului personal, aflat la cote îngrijorător de mici, și mai puțin de opinia publică, iar un succes în Siria i-ar aduce ieftin o îmbunătățire a imaginii.

Unii analiști cred că Hollande și-ar întări imaginea dacă s-ar prezenta ca un aliat al lui Obama în conflictul din Orientul Mijlociu. „Această operațiune este mai puțin interesantă pentru Franța ca stat decât pentru Hollande. Avem un președinte nepopular criticat că este prea moale, că promite fără să se țină de cuvânt. Și pe deasupra, o intervenție ar costa puțin. Nu vor fi trupe terestre“, a explicat Jean Guisnel, care scrie pe teme militare pentru revista Le Point. Rata de aprobare a lui Hollande este de 20%, printre cele mai mici ale unui președinte francez.

Ca și în cazul lui Obama, nici Hollande nu are nevoie de aprobarea parlamentului pentru a ordona atacuri armate, iar miniștrii îi susțin poziția.

„Înainte de a merge la război, nicio țară nu cere permisiunea. Altfel unde se va ajunge? Va trebui să cerem permisiunea țării pe care am ataca-o?“, a afirmat mi­nistrul muncii, Michel Sapin. Parlamentarii francezi se vor întâlni miercuri pentru a discuta pe tema Siriei.

Interesele economice ale Franței în Siria

Prin „pacificarea” Siriei, Franța ar câștiga influență într-o țară în care cele mai multe investiții se îndreptau până nu demult către petrol, scrie Le Monde. Prezent în această țară din 1988, gigantul petrolier Total a obținut licențe de exloatare pentru un zăcământ de petrol și unul de gaze naturale. Grupul și-a încetat toată activitatea locală și și-a retras personalul în decembrie 2011, după anunțarea sancțiunilor europene contra regimului sirian condus de Bashar Al-Assad. Dar o companie nu se instalează într-o țară dacă nu are interese acolo. Datorită poziției geografice, Siria poate deveni un centru important în Orientul Mijlociu pentru transportul petrolului și gazelor naturale din regiune.

De construirea de centrale electrice în Siria este interesat grupul Alstom, implicat deja în transporturile siriene. În Siria este prezent, de asemenea, producătorul de ciment Lafarge, care mizează pe dezvoltarea infrastructurii și a sectorului imobiliar.

Franța a condus Siria din 1923 până în anii 1940.

Atacuri din aer, doar așa ar putea interveni Franța în războiul sirian

„Pedepsirea” guvernului sirian ar veni doar sub forma atacurilor aeriene asupra unităților militare care au folosit arme chimice, potrivit unor surse din guvernul francez, citate de slate.com. Franța are nave de război în Mediterana, dar nu și nave dotate cu rachete. De aceea atacurile pot fi efectuate cu rachete cu rază lungă de acțiune de tipul Scalp, folosite de Franța în Kosovo în 1999 și în Libia în 2011. Depozitele cu muniție chimică nu vor fi lovite, pentru a se evita explozii necontrolate. Prin urmare, o intervenție franceză în Siria nu ar presupune atacarea întregii armate siriene, așa cum a fost cazul războaielor din Irak și Libia. Președintele François Hollande, adeptul „pedepsirii”, a făcut limpede acestea într-un interviu acordat publicației Le Monde.

Acest articol a apărut în ediția tipărită a Ziarului Financiar din data de 03.09.2013

Sursa:
Ziarul Financiar

Autor:
Bogdan Cojocaru