Acces posibil numai după trecerea de cititoarele de retină, cel mai înalt nivel de securitate din Transelectrica, din cele opt existente, 80 de oameni care lucrează în ture de câte șase ore, pază asigurată de jandarmerie și un backup într-un loc secret din București. Aceasta este camera de comandă a Dispecerului Energetic Național, vârful piramidei din sistemul care alimentează cu energie România.„În Dispecerul Energetic Național (DEN) se lucrează 24 din 24 de ore, în ture de câte 6 ore. De ce atât de puțin? Pentru că aceasta este durata în care concentrarea oamenilor este la capacitate maximă. Apoi încep să obosească. Totul se conduce în timp real. Acesta este vârful piramidei sistemului energetic, creierul sistemului“, spune Octavian Lohan, unul dintre cei mai cunoscuți specialiști din domeniu, care se află la conducerea DEN din 1999.
Clădirea din care se controlează sistemul energetic, situată pe Hristo Botev din București, stradă situată la câțiva pași de Piața Universității, nu dă niciun indiciu despre secretele pe care le ascunde.
Nu este Sky Tower, cea mai înaltă clădire din România, și nici Petrom City, „orașul“ construit de producătorul de petrol și gaze în care jaluzelele se mișcă după lumina soarelui.
Însă în interiorul clădirii de pe Hristo Botev, unde este sediul Transelectrica și al bursei de energie OPCOM, stă ascuns cel mai important instrument pentru controlul sistemului energetic: Dispecerul Energetic Central, parte integrantă a Dispecerului Energetic Național.
DEN este unitatea care gestionează cu precădere funcționarea celor mai mari producători de energie din România, businessuri de 2,5 mld. euro cu peste 30.000 de angajați, având ca obiectiv principal asigurarea egalității dintre cererea și oferta de energie. De buna funcționare a DEN depind direct sau indirect peste 8 milioane de consumatori casnici și peste 630.000 de firme din România cu afaceri cumulate de 240 mld. euro.
„În afară de acest Dispecer Energetic Central, în aceeași clădire mai funcționează unul de rezervă și în afară de cele două mai este unul în București aflat într-o locație secretă. Stingerea incendiilor se face cu gaz inert, iar protecția este asigurată de jandarmerie“, explică Lohan.
Cititorul de retină
Accesul în această cameră de comandă a energiei din România este rezervat numai câtorva oameni.
„Abia după trecerea de un cititor de retină are loc accesul în camera de comandă. Transelectrica funcționează după opt niveluri de securitate, S fiind cel mai ridicat. Aici se află și DEN. Numai câțiva oameni din toată compania au posibilitatea de a intra în această zonă“, explică Lohan.
Pentru a verifica acest lucru, reprezentanții Transelectrica i-au permis și echipei ZF să facă testul cu cititoarele de retină. Aceste dispozitive sunt sub forma unor cutii negre, care au două porțiuni ovale în care trebuie să te uiți. Îți vezi ochii ca într-o oglindă. Răspunsul mășinăriei a fost scurt: „Access denied“ (accesul interzis). Alături însă de echipa Transelectrica, ZF a putut intra pentru scurt timp în inima DEN.
În interiorul camerei de comandă erau la ora realizării reportajului doi oameni, iar în fața lor erau dispuse mai multe monitoare care transmiteau în timp real informațiile despre funcționarea sistemului energetic.
„Transelectrica are o rețea de 5.000 de kilometri de fibră optică. DEN are nevoie de date nu numai din sistemul de transport. DEN este cel conduce centralele. Obiectivul nostru este să nu ai import sau export, obiectivul este ca în fiecare moment cererea să fie egală cu producția. Sarcina este ca fiecare să-și asigure propriul consum“, explică pe scurt Lohan obiectivul principal al DEN.
Pe acele tabele uriașe din camera de comandă, pline cu grafice și linii, se putea vedea, cu o rată de împrospătare de două secunde, cât produce, cât consumă, cât exportă sau importă România, ce linii sunt scoase din funcțiune, cât este producția termo, hidro sau eoliană, ce unități funcționează, pe ce linii se exportă, pe ce linii se importă. Toate în timp real.
Telefoanele sunau, dar nu pentru a anunța probleme, ci pentru a face să funcționeze la parametri optimi un sistem vital pentru România.
„Când apărea un copil bun, automat era adus aici“
„Pe vremuri, în DEN nu intra decât crema sistemului energetic. Erau atestați numai cei mai buni oameni. DEN-ul era foarte bine remunerat, iar când de undeva apărea un copil bun, automat era adus aici. Acum, după privatizări cine să mai vină la Transelectrica și să-i cedeze cei mai buni oameni?“, spune Lohan.
Chiar și așa însă, cei ajunși în DEN formează o pepinieră redutabilă de talente vânate pe plan internațional.
„Luăm oamenii din sucursalele noastre și-i pregătim. Programul de pregătire durează 6 luni, din trei în trei ani se fac evaluări psihologice și anual oamenii din DEN sunt examinați și autorizați. Salariile din DEN sunt bune, dar nu se pot compara cu cele din nuclear, hidro sau de la Complexul Energetic Oltenia. Anul acesta operatorul de sistem și transport din Anglia a recrutat trei oameni de la DEN.“
Structura Dispecerului Energetic Național este formată din mai multe trepte, cea mai de sus fiind situată în clădirea de pe Hristo Botev.
„În total, în DEN lucrează 180 de oameni. Dintre aceștia 80 se află în Dispecerul Energetic Central, iar restul de 100 sunt împărțiți în 5 Dispecere Energetice Teritoriale. Unul este la Bacău și acoperă zona Moldovei, unul este la București pentru Muntenia și Dobrogea, Craiova pentru Oltenia, Argeș și Vâlcea, Timișoara pentru Banat și Cluj pentru Ardeal. Toate acestea sunt coordonate de Transelectrica și în acești dispeceri teritoriali lucrează circa 100 de oameni.“
Pe lângă acești dispeceri teritoriali sunt și cei ai companiilor de distribuție, iar complexitatea lor variază în funcție de volumul instalațiilor pe care le monitorizează.
„La un moment dat au fost 16 astfel de întreprinderi, IRE-uri se numeau, apoi au fost dispeceri județeni, dar după privatizare companiile care au cumpărat distribuțiile de energie au dorit optimizarea acestor dispeceri. Practic, toți vor să aibă o singură cameră de comandă și un compartiment funcțional“, explică Lohan. Marile termocentrale, hidrocentralele au toate la rândul lor un dispecer pentru coordonarea activității.
„Hidrocentralele erau lângă palate“
Dezvoltarea dispecerului energetic național în actuala formă este un proces care durează de mai bine de o jumătate de secol, DEN fiind un organism viu care se schimbă cu fiecare centrală pusă în funcțiune, cu fiecare mare consumator apărut, cu fiecare linie de transport construită.
Cum a început însă totul?
„Prima tură de oameni care a lucrat în DEN a fost pe 13 iunie 1955. Pe atunci alimentarea cu energie se făcea în sisteme locale. La 12 noaptea se oprea alimentarea. Apoi a început dezvoltarea unor centrale capabile să alimenteze industria. Liniile de transport s-au dezvoltat în paralel cu acest fenomen.“
Pe atunci, centralele nu erau conectate ca acum cu o țară întreagă, astfel încât energia produsă în Dobrogea să poată ajunge în Moldova.
„De exemplu, inițial hidrocentralele erau lângă palate, cum este cel de la Sinaia. Acestea au fost primele obiective iluminate cu curent alternativ. Apoi au apărut centralele hidro care alimentau localități la o anumită distanță“, explică reprezentantul Transelectrica.
Lohan a început să lucreze în sistemul energetic la începutul anilor ’70, iar în ’77 a venit la DEN.
„Nu știu cum eram noi la acel moment față de vestul Europei. Cine apuca să vadă vestul Europei în acea perioadă? Am lucrat în tură până în ’96 când am fost promovat ca șef serviciu iar în ’99 am preluat conducerea DEN, funcție pe care o am și acum“, spune Lohan.
„Cel mai adesea greșelile se fac atunci când se apropie concediul“
Chiar în anul în care Lohan și-a făcut intrarea în DEN au avut loc singurele situații limită prin care a trecut România din punct de vedere energetic, când întreg sistemul a picat.
„Prima a fost pe 4 martie 1977, când a fost cutremurul. Chiar atunci era ziua mea liberă și țin minte că venisem în București cu niște probleme personale. Apoi pe 10 mai în același an am mai avut o cădere totală de sistem, iar de data aceasta a fost eroare umană. N-am văzut raportul făcut în urma acestui incident pentru a putea evalua pagubele produse, dar în aceeași zi totul s-a pus din nou în funcțiune. Din ’77 nu am mai avut niciun caz limită“, spune Lohan.
Pe 10 mai 1977 sistemul energetic a picat timp de 4-5 ore, pagubele create atunci fiind chiar mai mari decât cele înregistrate după cutremur, spun oamenii din domeniu. Potrivit datelor de la Banca Mondială, cutremurul din 1977, care a avut o magnitudine de 7,2 grade pe scara Richter, a provocat pagube de două miliarde de dolari.
„Cel mai adesea greșelile se fac atunci când se apropie concediul și oamenii se bucură anticipat că pleacă și devin neatenți. De obicei, celor mai
buni dintre noi ni se întâmplă să greșim“, spune Lohan.
Noile provocări
De atunci însă, sistemul s-a dezvoltat continuu, cele mai noi schimbări intervenind în urma boom-ului înregistrat de energia verde în România.
Din 2009 și până acum parcul de producție local s-a îmbogățit cu investiții de circa 4 miliarde de euro. Cele mai multe au fost atrase de proiectele eoliene, care au ajuns azi la o capacitate de peste 2.100 MW.
De exemplu, un reactor al centralei de la Cernavodă, care lucrează prin intermediul a două unități, are o capacitate de 700 MW. Odată cu acest boom au apărut și problemele de sistem din cauza caracterului incontrolabil al acestei energii.
Norocul României a fost însă faptul că proiectele care au fost puse în funcțiune au fost mari, putând intra cu ușurință în administrarea DEN. Lucrurile s-ar putea însă schimba.
„Apariția centralelor eoliene și solare reprezintă mari probleme. Noi trebuie să urmărim toate centralele. Înainte diferența între datele pe care le aveam noi și realitatea din teren nu era mai mare de 30 MW. Dacă ajungea deja la 40 MW, era o problemă. Acum însă a crescut la 100 MW și asta pentru că dispecerii de distribuție nu fac investiții în sistemul de monitorizare. În Spania de exemplu s-a pierdut controlul. România a avut norocul ca până acum să se facă investiții în proiecte mari, dar s-au făcut o serie de schimbări la legislația primară și secundară care vor determina o producție necontrolabilă mai mare“, explică Lohan.
Practic, directorul DEN avertizează asupra faptului că unitățile foarte mici, dacă nu sunt identificate la timp, pe termen lung pot aduce dezechilibre în funcționarea sistemului energetic în totalitate pentru că ele nu sunt controlate.
Acestea intră în responsabilitatea distribuitorilor de energie, dar potrivit lui Lohan eforturile depuse de aceștia pentru monitorizarea noilor investiții de mici dimensiuni nu sunt suficiente.
Până acum însă, nici vântul și nici soarele puternic nu au produs probleme vizibile pentru consumatorul final, alimentarea cu energie a României mergând în parametri normali.
„În fiecare zi ne adunăm să vedem ce a fost ieri, să vedem care au fost greșelile și să facem programul pentru mâine astfel încât să nu se întâmple nimic“, conchide Lohan.
Acest articol a apărut în ediția tipărită a Ziarului Financiar din data de 04.09.2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu