Un guvern ineficient, inflexibil, iresponsabil și chiar contraproductiv, sunt critici dure aduse executivului american care ar trebui să asigure revenirea celei mai mari economii a lumii de către un oficial de top al Rezervei Federale, exasperat că eforturile instituției sale sunt subminate de conflictele politicienilor.Rezultatul acestor conflicte este că investițiile publice din Statele Unite, o sursă de energie pentru relansarea economiei, au ajuns anul acesta la cel mai redus nivel de la demobilizarea de după cel de-al Doilea Război Mondial. Iar salariul minim pe economie a ajuns la nivelul anilor 1950.
„În timp ce Rezerva Federală acționează cu viteza unui sprinter în formă maximă, guvernul federal al Statelor Unite în cel mai bun caz a dat dovadă de vioiciunea adaptivă a unui urs koala, fără să fie în niciun caz atât de drăgălaș. Spre deosebire de cele mai multe reveniri, guvernul a jucat un rol supresor, contraciclic“, a declarat Richard Fisher, președintele Fed Dallas.
El acuză că incapacitatea guvernului de a funcționa ca un tot unitar a subminat politicile Rezervei Federale, scrie agenția Thomson Reuters.
Fed cumpără în fiecare lună active de 85 de miliarde de dolari pentru a stimula creșterea economică și angajările prin reducerea costurilor împrumuturilor pe termen lung. Programul reprezintă a treia rundă a Fed de ajustare cantitativă. Săptămâna trecută instituția și-a prelungit politicile din cauza evoluțiilor economice slabe.
Cinci ani fără un plan bugetar clar
Fisher se opune programului de achiziții de active deoarece el crede că acesta ajută prea puțin economia atât timp cât politicienii continuă să se certe între ei din cauza planurilor bugetare în loc să rezolve problema dezechilibrelor bugetare. Fisher va avea de anul viitor drept de vot în consiliul Fed care stabilește politica monetară a instituției.
Un blocaj al negocierilor privind bugetul federal a dus luna trecută la închiderea parțială a guvernului american timp de 16 zile. Economia a încetinit, probabil, din această cauză, iar companiile au făcut mai puține angajări, notează Bloomberg.
„Economia SUA este frânată de un guvern care, ceea ce este trist, este ineficient și contraproductiv. Avem un guvern care timp de cinci ani nu a fost capabil să ajungă la un acord în privința bugetului“, a mai spus bancherul.
Fisher a studiat științele economice la Harvard, a absolvit prestigioasa universitate cu cele mai bune calificative. El s-a perfecționat la Oxford și Standford, apoi a lucrat la banca americană de investiții Brown Brothers Harriman. Ulterior și-a construit propria firmă de investiții și a devenit ambasador și ministru adjunct al comerțului extern pentru SUA.
„Un proces politic dureros“
Unul dintre efectele conflictelor politice de la Washington este reducerea investițiilor publice din anul fiscal 2013 (încheiat în septembrie) la 3,6% din PIB, cel mai redus nivel de după al Doilea Război Mondial. Media din această perioadă este de 5% din PIB, potrivit datelor Financial Times.
Motivul direct al reducerii este succesul republicanilor, care controlează Camera Reprezentanților din Congres, de a înfrâna planurile președintelui Barack Obama de a cheltui mai mult pe infrastructură, știință și educație. Democrații, care controlează Casa Albă și Senatul, nu i-au făcut opoziției nicio concesie semnificativă în luptele din octombrie, iar președintele Barack Obama este departe de a-și atinge unul dintre principalele obiective economice, anume o revenire economică sustenabilă care să creeze locuri de muncă.
Cifrele privind investițiile arată cum tăierile bugetare efectuate fără discriminare, rezultatul unul compromis mai vechi al politicienilor, pun în pericol creșterea economică prin reducerea mai degrabă a fondurilor care stimulează creșterea și nu a transferurilor către pensii și asigurări de sănătate.
De asemenea, „procesul politic atât de dureros“ din SUA face ca salariul minim pe economie din prezent să fie la nivelul anului 1950, de 7,25 de dolari pe oră, dacă este ajustat la inflație, potrivit lui Murray Weidenbaum, președintele biroului consilierilor economici ai președintelui Ronald Reagan. Salariul minim și-a pierdut aproape o treime din valoare față de maximul de 10,75 de dolari atins în 1968. Între 1968 și 2012, perioadă în care salariul s-a erodat, cele mai bogate 1% din gospodării și-au dublat ponderea în averea națională de la 11% la 22%.
Articol publicat în ediția tipărită a Ziarului Financiar din data de 05.11.2013
0 comments :
Trimiteți un comentariu