luni, 4 noiembrie 2013

O săptămână de foc pentru euro: Creșterea prea lentă a prețurilor și revenirea economică anemică ar putea determina BCE să reducă și mai mult dobânzile. Euro are în față noi scăderi

O săptămână de foc pentru euro: Creşterea prea lentă a preţurilor şi revenirea economică anemică ar putea determina BCE să reducă şi mai mult dobânzile. Euro are în faţă noi scăderi După aproape o săptă­mâ-nă de scăderi, euro are în față noi deprecieri în condițiile în care tot mai mulți analiști se așteaptă ca Banca Centrală Europeană, gardianul mo­nedei unice, să reducă și mai mult do­bânzile pentru a stimula revenirea econo­mică anemică. Ceea ce nu a reușit niciun oficial francez sau din altă țară europeană cu probleme îngrijorat de lipsa de competiti­vitate a exporturilor din cauza unui euro pu­ternic au reușit rezultatele economice slabe.

Cu cinci zile de depreciere în raport cu dolarul și o scădere de 1% față de un coș valutar format din monedele a 10 state in­dustrializate, euro a fost săptămâna trecută cel mai slab performer dintre monedele im­portante ale lumii exceptând coroana sue­deză, scrie Bloomberg. Spre diferență, do­larul s-a întărit cu 1,6%. Pierderile euro față de dolar sunt cele mai mari de după iulie 2012. Slăbirea euro va continua probabil și săp­tămâna aceasta, când BCE ar putea de­cide să relaxeze și mai mult politica mone­tară prin reducerea dobânzii de refinanțare de la minimul record de 0,5% la 0,25%. Motivele relaxării suplimentare sunt inflația, care potrivit celor mai recente date a încetinit surprinzător, și revenirea econo­mică slabă, dovedită de nivelul record al ratei șomajului.

„Speculațiile că BCE ar putea reduce dobânzile au lăsat euro să ducă greul noii în­tă­riri a dolarului“, a spus Samarjit Shan­kar, analist la banca americană BNY Mellon. Băncile UBS din Elveția, RBS din Marea Britanie și BofA Merrill Lynch din SUA se așteaptă ca BCE să anunțe joi reducerea dobânzii de refinanțare, dar să nu modifice dobânzile la depozite.

Inflația anuală din zona euro a încetinit de la 1,1% în septembrie la 0,7% în octom­brie, cel mai redus nivel de după noiembrie 2009, potrivit datelor Eurostat. În septem­brie rata șomajului din uniunea monetară s-a si­tuat la 12,2%, un nivel record.

Analiștii au fost luați prin surprindere de amplitudinea deprecierii euro

„Revenirea economiei Europei, despre care toți știam că este un pic fragilă, pare acum și mai slabă. Rezultatul acestor date este că tot mai mulți oameni cer BCE să relaxeze și mai mult politica monetară“, a explicat Richard Franulovich, analist la Westpac Banking. Sean Callow, analist tot la Westpac, spune că este surprins de amploarea căderii euro și atrage atenția că discuțiile privind rezenirea zonei euro sunt premature.

„Aceste evoluții ne amintesc că oficialii europeni au în față probleme foarte serioase“, a spus el, citat de CNBC. Următoarea ședință în care BCE va decide politica monetară este joi.

Și alți analiști au fost luați prin surprindere de deprecierea „dramatică“ a monedei unice europene. „Magnitudinea deprecierii euro în raport cu dolarul sugerează că investitorii au fost prinși pe picior greșit deoerece se așteptau ca pe de o parte BCE să fie mai puțin deschisă la relaxarea monetară, iar pe de alta Fed mai deschisă“, spune Kathy Lien, director general la BK Asset Management. Société Générale și BNP Paribas anticipează că BCE va micșora dobânda de politică monetară nu în noiembrie ci în decembrie, iar cea din urmă estimează că euro va ajunge la 1,32 de dolari până la sfârșitul anului. „În opinia noastră, este prea devreme ca reducerea dobânzii să fie anunțată la următoarea conferință de presă, ci aceasta va fi făcută în decembrie, când BCE va publica următorul set de estimări macroeco­nomice“, au spus Michel Martinez și Michala Marcussen, analiști la SocGen.

Ambele bănci franceze își motivează scenariile prin inflația slabă.

Analiștii atenționează că datele privind evoluția prețurilor din zona euro subliniază creșterea pericolelor deflaționiste, amplifi­cate de un euro puternic.

Dobânzi mici pentru evitarea unui deceniu pierdut

Economia Japoniei, cândva a doua ca mărime din lume, s-a împotmolit într-un „deceniu pierdut de deflație“, în care companiile și-au redus prețurile pentru impulsionarea cererii interne anemice, ceea ce a afectat veniturile din afaceri și în cele din urmă creșterea economică. Zona euro a ieșit recent dintr-o recesiune care a durat

18 luni cu un avans al PIB-ului de 0,3% în al doilea trimestru. Președintele BCE Mario Draghi, școlit în SUA, unde autoritățile nu au ezitat să arunce mii de miliarde de dolari pe piețe și să reducă dobânzile aproape de zero pentru a scoate economia din recesiune și a-i asigura relansarea, va face totul pentru a evita orice factor care poate sufoca embrionara revenire europeană.

Pe lângă rezolvarea problemei deflației, tăierea dobânzilor va slăbi probabil euro făcând exporturile statelor europene cu probleme mai ieftine și deci mai atractive pentru piețele din afara zonei euro. Slăbirea euro de către BCE a fost cerută în repetate rânduri de Franța, a doua economie ca mărime din zona euro după cea a Germaniei, față de care are un decalaj clar de competitivitate. Analiștii de la BofA Merrill Lynch sunt convinși că relaxarea politicii monetare va „întări încrederea în BCE“. Euro s-a apreciat cu 3% față de dolar de la începutul anului.

Merkel este forțată să îndulcească austeritatea de acasă

Cancelarul german Angela Merkel, faimoasă pentru intransigența cu care susține disciplina bugetară în Germania și în toată zona euro, se vede forțată să-și îndulcească tonul pe măsură ce avansează negocierile pentru formarea unui guvern cu singurul partener viabil, social-democrații. Politicile posibilului partener de stânga cer creșterea substanțială a cheltuielilor publice, scrie The New York Times. Printre măsurile cerute de social-democrați se numără introducerea în premieră a unui salariu minim pe economie, a pensiilor egale în vestul și estul țării, salarii egale pentru bărbați și femei, alocații mai mari pentru întreținerea copilului, majorarea impozitului perceput pe averile mari și majorarea accentuată a finanțărilor pentru infrastructură, educație și energie. Aceste presiuni interne sunt privite cu ochi buni de majoritatea economiștilor, de SUA și de mulți lideri europeni care de mult timp susțin că Germania trebuie să reechilibreze creșterea economică din zona euro prin stimularea cererii interne și reducerea dependenței de exporturi.

Articol publicat în ediția tipărită a Ziarului Financiar din data de 04.11.2013



Sursa:
Ziarul Financiar

Autor:
Bogdan Cojocaru

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu