Sharon a fost victima unui atac cerebral la 4 ianuarie 2006, starea de sănătate a fostului pilon al dreptei israeliene s-a agravat brusc în urma unei intervenții chirurgicale.Spitalul Tel Hashomer, situat în apropiere de Tel-Aviv, anunța pe 2 ianuarie 2014 că mai multe organe vitale au încetat să îi mai funcționeze normal.
Născut la 27 februarie 1928 în Palestina aflată sub mandat britanic, Ariel Sharon a fost brațul drept al fondatorului istoric al dreptei naționaliste, Menahem Begin, preluând puterea în 1977 și revoluționând peisajul politic israelian.
Sharon a ordonat evacuarea Fâșiei Gaza în 2005, după 38 de ani de ocupație, în timp ce nimeni înaintea lui nu a îndrăznit să se atingă de colonii.
Anterior, el a fost campionul colonizării. Dar, mai târziu, a ajuns la concluzia că Israelul trebuie să renunțe la păstrarea tuturor teritoriilor cucerite în timpul războiului din iunie 1967 dacă vrea să rămână un stat "evreu democratic".
Unele dintre acțiunile sale au generat ura palestinienilor, oprobiul comunității internaționale și critici vehemente în Israel. Dar retragerea din Fâșia Gaza i-a adus laude.
Înaintea acestei decizii, el a fost un lider militar implacabil.
La îndemnul său, în timp ce era ministru al Apărării, Israelul se implică în 1982 într-o interminabilă și dezastruoasă invazie a Libanului ce urmărea să îl alunge din această țară pe Yasser Arafat, liderul istoric al palestinienilor.
O comisie de anchetă oficială va conchide că el este responsabil pentru că nu a prevăzut și nu a împiedicat masacrele din taberele de refugiați palestinieni din Sabra și Shatila din septembrie 1982, comise de o miliție creștină aliată Israelului. El este constrâns să demisioneze.
Impulsiv, războinic și cu un umor acid, el a închis ușa, în noiembrie 2005, Likud, unde era contestat pentru crearea partidului de centru Kadima și pentru că plănuia alte retrageri din Cisiordania.
Născut din părinți originari din Belarus, Ariel Sharon a demonstrat de-a lungul carierei sale în armată, unde a intrat la vârsta de 17 ani și a fost de două rănit, un gust pronunțat pentru metodele expeditive.
Și nu numai datorită fizicului său impozant a fost supranumit "buldozerul".
Aflat la conducerea unității 101 de comando, apoi a unei unități de parașutiști, el a lansat operațiuni punitive, dintre care cea mai sângeroasă s-a soldat în 1953 cu moartea a circa 60 de civili în orașul palestinian Kibya.
În 1969, acest adept al forței sparge pentru mai mulți ani rezistența palestiniană la Gaza prin operațiuni de comando.
În timpul războiului din octombrie 1973, el își demonstrează din nou capacitățile militare trecând canalul Suez și încercuind armata egipteană printr-o manevră îndrăzneață.
La 28 septembrie 2000, vizita sa pe esplanada moscheilor din Ierusalimul de Est, al treilea loc sfânt al islamului, pune gaz pe foc. A doua intifida izbucnește în ziua următoare.
Dar Sharon nu vede în aceasta decât una dintre întâmplările unui "război de 100 de ani" împotriva sionismului și Israelului. Promițând să zdrobească revolta palestiniană, el este ales triumfal în funcția de premier la 6 februarie 2001, apoi reales la 28 ianuarie 2003.
El voia o separare de palestinieni, potrivit condițiilor fixate de Israel. Aceasta era misiunea istorică pe care spera să o îndeplinească el.
Dar de la atacul cerebral suferit, fostul om puternic al Israelului a căzut puțin câte puțin în uitare, vegheat de familie pe patul de spital. Numele său nu mai apare decât rar în presă.
0 comments :
Trimiteți un comentariu