Noile reguli prin care Comisia Europeană vrea să slăbească poziția dominantă a celor mai mari firme de audit din lume, PriceWaterhouseCoopers, Deloitte, Ernst&Young; și KPMG, și să crească rivalitatea pe piața europeană de profil au doar puterea unui „tigru de hârtie“ deoarece nu reușesc să spargă monopolul celor patru jucători, în realitate colaboratori și nu concurenți.Comisia pentru afaceri juridice a Parlamentului European a aprobat proiectul unui acord încheiat la sfârșitul anului trecut cu statele membre ale Uniunii Europene și cu Comisia Europeană privind reformarea afacerilor de audit, scrie EUobserver.
Cei care au propus regulile spun că acestea vor slăbi poziția dominantă a clubului „celor patru mari“, PriceWaterhouseCoopers, Deloitte, Ernst&Young; și KPMG. Aceste companii de anvergură mondială sunt alcătuite din miriade de firme locale mai mici care, în teorie, sunt independente una față de cealaltă și în competiție cu nume rivale.
Însă experiența arată că între cei patru jucători nu există rivalitate reală doarece aceștia colaborează frecvent sau își subcontractează reciproc afacerile. Un exemplu în acest sens este bailoutul băncilor spaniole, în care toate cele patru companii au fost angajate de banca centrală spaniolă contra sumei de 19,1 milioane de euro pentru a evalua portofoliile de credite ale băncilor locale.
Erorile celor patru mari din auditarea și verificarea băncilor americane de investiții în perioada premergătoare crizei financiare din 2008 au stârnit întrebări privind adevărata motivație a firmelor de audit: identificarea problemelor clienților sau păstrarea cât mai mult timp posibil a contractelor din care scot bani?
Proiectul de acord interzice clauzele contractuale ale celor patru mari care cer ca activitățile de audit să fie efectuate de una dintre aceste firme. De asemenea, textul interzice companiilor să ofere clienților servicii care nu au legătură cu audi-tarea, precum evitarea plății taxelor, care in-fluențează raportările financiare ale companiilor.
În Spania, KPMG a fost atât consilier financiar, cât și „arbitru neutru“ pentru Bankia într-un litigiu cu deponenții care au acuzat că au fost înșelați de bancă să-și transforme economiile în „acțiuni preferențiale“, o schemă din care au avut doar de pierdut.
„Un tigru de hârtie“
Acordul nu reușește însă să limiteze considerabil perioada în care unul sau mai mulți dintre cei patru mari își pot prelungi contractele cu o companie sau cu o autoritate publică. Părțile au convenit introducerea regulii rotației obligatorii, însă firma de audit este obligată să renunțe la client abia după 10 ani. Dacă va câștiga o nouă licitație, firma poate păstra clientul pentru încă zece ani sau chiar 14 ani, dacă auditarea de face în colaborare cu altă firmă, așa cum adesea este cazul.
Propunerea CE prevedea un termen de rotație de șase ani și o perioadă de „răcire“ a legături firmă-client de patru ani.
„În instituțiile UE se discută de vreo zece ani despre spargerea monopolului celor patru mari și iată ce au reușit să producă: reguli care permit companiilor să aibă aceeași firmă de audit timp de până la 24 de ani“, a afirmat Kenneth Haar, analist la Corporate Europe Observatory, o organizație care monitorizează lobby-ul făcut la Bruxelles. El descrie reformele ca fiind „un tigru de hârtie“.
Apropiați de interesele industriei financiare, conservatorii din PE au respins orice prevedere care i-ar fi supărat pe cei patru mari, dintre care PwC și Ernst&Young; își au sediile principale la Londra, cel mai mare centru financiar din Europa.
Europarlamentarul german Sven Giegold, din grupul ecologiștilor, crede că propunerile înaintate PE sunt slabe și că acestea vor deveni și mai slabe în timp.
Articol publicat în ediția tipărită a Ziarului Financiar din data de 24.01.2014
0 comments :
Trimiteți un comentariu