Sir Richard Branson, fondatorul grupului britanic Virgin Group, o multinațională care include peste 400 de companii, și Mark Zuckerberg, co-fondator al rețelei de socializare Facebook, contribuie la creșterea economică, creează locuri de muncă, ajută la dezvoltarea economiilor sărace și îmbunătățesc standardele de viață și de aceea averea lor enormă este o recompensă binemeritată.Este o adevărată tragedie că atât de mulți dintre cei mari și cei buni care se întâlnesc la Davos în această săptămână nu înțeleg cu adevărat diferența dintre adevărata piață liberă și capitalismul de cumetrie, scrie Allister Heath, editor al publicației britanice de business City AM, într-un editorial publicat de The Telegraph.
Dacă ar înțelege, ei n-ar spune toate aceste inepții despre inegalitate, unul din subiectele principale ale ediției de anul acesta a Forumului Economic Mondial, scrie Heath.
Cei care sunt cu adevărat oameni de afaceri, cei care fac bani pe piețe competitive și deschise au tot dreptul la averile lor imense, dar cei care îmbrățișează capitalismul de cumetrie, cei care sunt dependenți de privilegiile acordate de stat nu merită sprijinul nostru.
Atât formațiunile politice de stânga, cât și cele de dreapta au înțeles greșit. Primele blamează inegalitatea sub toate aspectele ei, iar celelalte o apără.
Realitatea este că toate societățile sunt profund inegale, chiar și cele presupus comuniste.
Ceea ce contează cu adevărat este sursa inegalității. Sunt cei cu averi mari bogați pentru că au furat de la ceilalți, cum s-a întâmplat în cazul feudalilor, al societăților precomerciale, sau pentru că au făcut profit satisfăcând nevoile altora într-o piață competitivă?
Vorbim de o societate deschisă talentelor și ideilor inovatoare și care încurajează mobilitatea socială, sau de una controlată de o mică aristocrație economică și politică ce nu permite nimănui altcuiva să ajungă în vârf?
Răspunzând acestor întrebări, vom vedea dacă inegalitatea este bună sau rea. Iată două căi prin care companiile și investitorii pot face bani legal.
Prima se referă la furnizarea bunurilor și serviciilor pe care le solicită populația, prin evaluarea corectă a activelor care vor avea cea mai mare cerere sau prin investirea capitalului în proiecte de succes, în activitățile care contribuie la creșterea economică, cresc angajările, ajută la dezvoltarea economiilor sărace și ridică standardele de viață.
Astfel au făcut cei precum Sir Richard Branson, Mark Zuckerberg sau Warren Buffett, iar averea lor imensă este pur și simplu ceea ce merită. Avem nevoie de mai mulți astfel de oameni și trebuie să îi sprijinim pentru ca succesul lor să crească.
Mulți oameni de afaceri și antreprenori din Marea Britanie pot fi incluși în această categorie și, contrar părerii altora, activitatea financiară, atunci când este practicată corect, onest și prudent, este o activitate care aduce beneficii societății ca oricare alta și nu ar trebui pusă la zid.
O altă metodă prin care companiile și investitorii pot face bani este de a face guvernul să tragă sforile în favoarea lor prin ridicarea barierelor spre zone cu competiție restricționată, prin asigurarea creditelor ieftine sau permițându-le să se folosească de relațiile lor politice pentru a pune mâna pe contracte sau alte privilegii. Banii astfel câștigați nu sunt rezultatul unor activități economice care produc valoare adăugată. Aceste companii contribuie mai degrabă la redistribuirea bogăției decât la creșterea economică.
În ultimii ani, au existat mult prea multe exemple de astfel de comportamente în Vest, în Rusia, în America de Sud și în multe alte părți ale lumii. În mod dezastruos, sistemul nostru economic s-a îndepărtat de relațiile comerciale și devine tot mai politicizat.
Efectele acestei schimbări s-au simțit mai pregnant în Statele Unite decât în oricare altă țară dezvoltată. Remarcabil, zonele din și din jurul Washington-ului au devenit unele dintre cele mai prospere din SUA. Acestea sunt populate de avocați, lobbiști, contractori și alții care obțin venituri din afaceri cu politicienii.
Veniturile populației din Districtul Columbia au crescut mai mult decât în oricare alt stat din SUA în ultimii ani. Între 2000 și 2012, acestea au crescut cu 23,3%, în timp ce venitul mediu al populației la nivel național s-a redus cu 6,6%, potrivit Biroului Recensământului din SUA. Cei cu veniturile cele mai mari sunt foști parlamentari și foști membri ai staff-ului politic care acum sunt angajați în activități de lobby, trăgând foloase de pe urma conexiunilor pe care le au nu după abilitatea proprie de a satisface nevoile consumatorilor într-o piață cu adevărat liberă.
Nu așa stăteau lucrurile în anii ă80 și începutul anilor ă90, când veniturile în Washington nu creșteau în același ritm sau chiar scădeau, fiind lăsate în urmă de cele din statele impulsionate de sectorul privat. Putreziciunea s-a instalat cu adevărat după sfârșitul anilor ă90, sud administrațiile Clinton, Bush și Obama.
Marea Britanie a renunțat temporar la capitalismul de cumetrie în timpul premierului Margaret Thatcher, când industriile au fost privatizate, subvențiile au fost reduse și competiția a crescut. Pentru a supraviețui, vechile afaceri au fost nevoite să se reinventeze. Viitorul lor nu mai depindea de confortul relațiilor cu politicienii sau de influența asupra unor parlamentari. Acum însă, capitalismul de cumetrie a renăscut. Politicienii și companiile dorm din nou îmbrățișate, iar politicile industriale, subvențiile și corporatismul sunt din nou la modă.
Lucrurile au început să scârțâie în Marea Britanie în timpul laburiștilor prin apariția proiectelor de finanțare privată prost gândite și prin contractele de achiziții risipitoare și incomplet gestionate. Cea mai mare greșeală s-a comis în sistemul bancar, unde subvențiile le-au permis instituțiilor să crească pe datorie știind că nu vor fi lăsate să intre în faliment. Aceasta a ajutat la creșterea randamentelor investițiilor. Companiile energetice au încetat să mai apere interesele clienților și au ales în schimb să îmbrățișeze costisitoarea energie verde promovată de politicieni. Prețurile terenurilor au fost majorate prin reguli de urbanism inconsistente, dezvoltatorii imobiliari fiind la mâna politicienilor.
O parte din aceste probleme au fost eliminate de coaliția de guvernare (formată din conservatori și liberal democrați sub conducerea premierului David Cameron – n.red.) dar în multe privințe situația s-a înrăutățit. Sistemul bancar este acum un parteneriat între stat și sectorul privat, cu credite subvenționate, ținte de creditare, limite puse retribuțiilor și nesfârșite spectacole ostentative oferite de politicieni. Miniștrii au devenit angajați în vânzări în străinătate pentru industriile britanice favorizate. Relaxarea cantitativă i-a ajutat pe cei cu case, dar i-a afectat pe cei care au ales să economisească.
Din păcate, cum soluțiile sunt propuse de stânga, adică mai multe taxe și regulamente, ele vor revigora corporatismul, vor consolida actualele structuri de putere și vor pune și mai multe obstacole în calea antreprenorilor.
Articol publicat în ediția tipărită a Ziarului Financiar din data de 23.01.2014
0 comments :
Trimiteți un comentariu