În taberele de antrenament din Aleppo, recruții nu au voie să lupte în razboi pâna nu au împlinit 18 ani. Doar că această regulă este departe de a fi adevarată.Totul a început odată cu katiba, grupul rebel alături de care luptă și care e noul cămin al lui Hassan. Ca tânăr, se simte protejat aici, poate fi calm și speriat în același timp.
Este un adolescent de 16 ani,
cu un chip de copil, și vine dintr-un sat distrus din Idlib. Vara trecută, Hassan a ajuns în Aleppo. Războiul l-a chemat – și numeroșii morți din orașul său natal cereau răzbunare. A vrut să lupte în oraș, să se alăture vieții reale și să își demonstreze valoarea. Între timp, s-a dovedit a fi unul dintre cei mai talentați lunetiști din katiba. Într-o perioadă scurtă de timp, el a devenit un maestru în uciderea de la distanță. Unul dintre colegii săi povestește cu mândrie, bătându-l pe spate pe Hassan: „Are un ochi ager, se poate concentra ore întregi.“ Lunetiștii pricepuți sunt la mare căutare în trupele rebele din Aleppo. După estimările lui Hassan, el a omorât între 25 și 35 de oameni.
Nu numai în Aleppo, dar și cu puțin timp în urmă, în Idlib. Povestește cu o voce calmă, pe un ton ușor uimit, ca și cum și el însuși ar fi luat prin surprindere de tot ceea ce se întâmplă. „Prima dată când am împușcat pe cineva a fost o experiență confuză. Am fost fericit, mândru, dar și speriat, și chiar rușinat. Rușinea a dispărut repede, pentru că am realizat că victima mea era la rândul ei un criminal, un militar al regimului. Era unul dintre oamenii care au omorât copii in satul meu, au distrus case, ne-au furat mâncarea. În acest fel mi-am putut justifica fapta măcar pentru mine. Dacă nu îl omoram, m-aș fi simțit ca un laș.“
Text Joanie De Rijke Adaptare Lorena Giurgi
Poți citi aici continuarea articolului.
0 comments :
Trimiteți un comentariu