China va pune capăt anul acesta unui secol de dominație americană și va deposeda SUA de statutul de cea mai mare economie a lumii

Până la sfârșitul acestui an China va deveni cea mai mare econo­mie a lumii, cucerind acest titlu de la Statele Unite, iar India a depășit din 2005 Germania și Ja­ponia și a ajuns deja pe locul trei al podiumului economiilor lumii, potrivit unei analize a Băncii Mondiale în care PIB-urile sunt calculate în funcție de costul real al traiului în diferite țări, adică de Paritatea Puterii de Cumpărare.

Calculele Băncii Mondiale și clasa­mentul sunt criticate de unii analiști și chiar de autoritățile chineze, însă aceasta nu a oprit publicația britanică The Guardian să anunțe că SUA sunt pe cale să piardă statutul de cea mai puternică economie a lumii, pe care-l deține de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Prestigioasa publicație The Economist scrie sub titlul „Încoronarea dragonului“ că până în 1890 China a fost cea mai mare economie din lume, când a fost detronată de SUA, dar până la sfârșitul anului China își va recuceri coroana. „Se­co­lul american se termină, iar cel al Pacificului începe“, concluzionează The Economist.

Datele sunt compilate de International Comparison Program (ICP), un proiect găz­duit de Banca Mondială, și reprezintă esti­mările cu cea mai mare credibilitate, fiind folosite de majoritatea organizațiilor, pu­blice sau private, precum Fondul Monetar In­­ternațional, notează Financial Times. Esti­­mările se raportează la anul 2011 și re­prezintă prima actualizare a unor date din 2005.

Un număr restrâns de economii au cea mai mare contribuție la PIB-ul global

Noile informații bazate pe Paritatea Pu­terii de Cumpărare (PPC), un indicator al puterii economice care înlătură incertitu­dinile cauzate de cursurile de schimb de pe piețe, adesea volatile, și pe o nouă metodo­logie de calcul, arată că economia chineză este cu 20% mai mare decât se credea inițial. Astfel, PIB-ul Chinei reprezintă 87% din cel al SUA, un avans enorm față de raportul de 43% din 2005. Proiecțiile că eco­nomia chineză o va depăși pe cea americană anul acesta se bazează pe dinamica mai mare a creșterii din ultimii trei ani.

Analiza noilor date arată că cele mai mari economii nu sunt și cele mai bogate, că un număr restrâns de economii au cea mai mare contribuție la PIB-ul global și că ponderea unor țări precum China sau India – marile economii emergente – a crescut de mai mult de două ori în comparație cu SUA.

Privită din prisma consumului pe cap de locuitor și a noii metodologii, analiza arată că avansul economic mai rapid din țările sărace „a redus substanțial“ diferențele dintre bogați și săraci, ceea ce „sugerează că lumea a devenit mai egală“.

Cu toate acestea, țările bogate participă cu 50% la PIB-ul global, deși adăpostesc doar 17% din populația lumii.

Analiza va încinge discuțiile dintre SUA și Europa, de de o parte, și economiile emergente, de cealaltă, privind cine să dețină controlul instituțiilor internaționale precum FMI și BM, depășite de rearanjarea polilor de putere în lume, notează FT.

The Wall Street Journal atrage atenția că analiza BM nu ar trebui să vină ca un șoc și amintește că s-a creat mult tam-tam și când economia chineză a cucerit de la cea niponă în 2010 locul doi mondial, cu toate că, în funcție de Paritatea Puterii de Cumpărare, China depășise Japonia cu zece ani mai devreme. Acum, în funcție de PPC, India ocupă locul trei în lume, deși în funcție de valoarea nominală a PIB-ului se plasează abia pe locul zece.

Ca în cazul tuturor datelor, notează WSJ, există motive pentru a privi cu prudență calculele bazate pe PPC. Acestea sunt o construcție statistică axată pe analizarea unui coș de bunuri în diverse state. Chiar FMI atrage atenția asupra posibilelor erori statistice. Chiar și ICP scrie că există o marjă de eroare de plus sau minus 15% când datele sunt folosite pentru a compara economii de diferite mărimi.

Unii economiști cred că PIB-ul nominal, folosind cursurile de schimb valutar de pe piețe, măsoară mai bine ceea ce pot cumpăra populația unei țări și companiile de pe piețele internaționale.

În termeni nominali, economia SUA era de 16.200 miliarde de dolari în 2012, după calculele FMI, în timp ce cea chineză s-a situat la 8.200 miliarde de dolari. În funcție de acest indicator, cei mai mulți analilti estimează că PIB-ul american va fi depășit de cel chinez în 2019.

Concluziile BM, cele mai mari economii, cele mai bogate, cele mai sărace, cele mai scumpe

- Aproape jumătate din producția totală a lumii vine de la țările cu venituri mici și medii;

- Șase din cele mai mari 12 economii emergente intră în categoria țărilor cu venituri medii. Economiile celor 12 țări emergente reprezintă două treimi din PIB-ul global și 59% din populația lumii;

- PIB-ul global măsurat în funcție de PPC a fost în 2011 de 90.647 miliarde dolari, față de 70.294 miliarde dolari cât a fost PIB-ul nominal;

- Economiile cu venituri mici calculate după PPC erau în 2011 ca pondere în economia mondială de două ori mai mari decât calculate la valoarea nominală. Cu toate acestea, economiile au participat cu 1,5% la PIB-ul global, deși dețin 11% la populația lumii;

- 72% din populația lumii trăiește în economii cu PIB per capita sub media de 13.460 de la nivel mondial;

- Cele mai mari șase economii cu venituri medii - China, India, Rusia, Brazilia, Indonezia și Mexic – au o pondere de 32,3% în economia lumii, în timp ce pentru cele mai mari șase economii cu venituri mari – SUA, Japonia, Germania, Franța, Marea Britanie și Italia – ponderea este de 32,9%;

- Cele mai scumpe economii sunt Elveția, Norvegia, Bermude, Australia și Danemarca. Cele mai ieftine economii sunt Egipt, Pakistan, Myanmar, Etiopia și Republica Laos;

- Cele mai bogate economii în funcție de PIB per capita sunt Qatar, Macao, Luxemburg, Kuweit și Brunei. Malawi, Mozambic, Republica Centrafricană, Niger, Burundi, Congo, Comore și Liberia au un PIB per capita mai mic de 1.000 de dolari.

Sursa:
Ziarul Financiar

Autor:
Bogdan Cojocaru