
Pe viitor competiția dintre companiile occidentale și cele chineze s-ar putea intensifica, mai ales dacă cele chineze încep să folosească tehnologia dezvoltată alături de partenerii occidentali pentru a se extinde rapid.
Până acum Uniunea Europeană a fost în prima linie a eforturilor de a utiliza resursele maritime pentru a produce electricitate. Dar cu 17.703 de kilometri de coastă, un bogat potențial energetic și suferind din ce în ce mai mult de pe urma poluării, China este văzută de mulți specialiști ca o locație ideală pentru pionieratul în dezvoltarea și comercializarea tehnologiei energetice marine.
China își majorează cheltuielile alocate pentru domeniu, iar companiile străine, inclusiv americanii de la Lockheed Martin, testează echipamente și intră în parteneriate de tip joint venture în China.
Printre proiectele cu sprijin chinez al căror potențial este evaluat se numără zidul dinamic care folosește puterea mareei, cu turbine cu palete curbate pentru a permite circulația peștilor. Dacă proiectul va fi aprobat, peretele ar putea furniza energie cât două mari reactoare nucleare și jumătate și ar costa 30 de miliarde de dolari. Investitorii ar fi guvernul Olandei și un consorțiu format din opt companii olandeze.
Proiectul este mai mare decât altele care folosesc marea și ar putea produce electricitate mai ieftină decât fermele eoliene offshore, spune Dimitri de Boer, consultant pentru mediu și schimbări climatice la Organizația pentru Dezvoltare Industrială a Națiunilor Unite.
„China folosește tehnologia de vârf” în domeniul energiei pe bază de resurse marine, spune de Boer, care lucrează la sediul din Beijing al organizației.
Energia marină este încă mult mai costisitoare decât cea din cărbuni, țiței, vânt sau cea produsă în reactoarele nucleare, iar unele din tehnologiile testate în China s-ar putea dovedi nepractice.
Din 2010 până în prezent Beijingul a cheltuit pe energie marină aproximativ un miliard de yuani, adică aproximativ 160 milioane de dolari, spune Wang Chuankun, fostul șef al comisiei responsabile cu energia oceanică a asociației academice Societatea pentru Energia Regenerabilă a Chinei.
Investițiile totale în proiecte private în energie marină din Europa au ajuns la aproximativ 825 milioane de dolari în ultimii șapte ani, iar Departamentul de Energie al SUA susține mai multe proiecte de cercetare de pe coasta Pacificului. Chile, Australia și alte țări au de asemenea proiecte importante în desfășurare.
Dar potrivit multor specialiști din sector, China va fi actorul cheie. Lockheed lucrează cu conglomeratul chinez Reignwood Group în vederea construirii primei centrale mari care să convertească energia termală oceanică. Companiile ar urma să hotărască până în iunie unde anume în Asia să construiască o centrală de 10 MW, care va folosi apa caldă de la suprafața oceanului pentru a încălzi amoniacul . Având un punct de fierbere scăzut, acesta produce aburi fără emisii de carbon pentru a pune în mișcare o turbină. Aburul este apoi condensat folosind apă mai rece din adâncul oceanului, iar ciclul se repetă, producând un flux constant de energie care costă aproximativ 15 cenți pe kilowatt-oră. Costul este mai mare decât cel al energiei nucleare, dar cu mult mai mic decât cel de 22 cenți pentru turbinele eoliene offshore, conform Administrației Informațiilor din Energie, agenția de stat americană care oferă informații statistice din domeniu. 10 megawați asigură electricitatea pentru 10.000 locuințe.
Cooperarea dintre pionierii proiectelor marine din Occident și China s-ar putea transforma într-o competiție încinsă pe măsură ce piața se dezvoltă, repetând scenariul din sectorul energiei eoliene și al celei solare. Uniunea Europeană avertiza asupra competiției viitoare pentru o piață care ar putea fi evaluată la câteva sute de miliarde de dolari și cerea țărilor membre să sprijine proiectele proprii într-un document strategic din ianuarie.
„Cu siguranță vom vedea o creștere a numărului disputelor dintre China și companii străine pentru brevete în domeniul tehnologiei surselor regenerabile, inclusiv energia marină”, spune Xiang Wang, avocat la firma Orrick, Herrington și Sutcliffe din Beijing. Creșterea rapidă a cotei de piață a companiilor chineze în producția de echipamente din sectorul eolian și solar a determinat autoritățile din SUA și din UE să ia măsuri antidumping și anti-subvenționare în ultimii doi ani și a alimentat dispute în privința brevetelor.
0 comments :
Trimiteți un comentariu