Care sunt anomaliile economiei românești: Foarte multe companii vând foarte puțin și foarte puține companii vând foarte mult

Un portal informatic prin care să se analizeze, să se monitorizeze și să se previzioneze evoluția a șapte indicatori din bilanțul companiilor ar putea sta la baza identificării obiectivelor prioritare ale guvernului – aceasta este recomandarea desprinsă în urma unei cercetări a profesorului doctor Cezar Mereuță, membru de onoare al Consiliului Științific în cadrul Institutului de Prognoză al Academiei Române.

Propunerea profesorului Mereuță vizează ca șapte „poziții“ din bilanțurile depuse de companii în fiecare an la Ministerul de Finanțe – cifra de afaceri, profitul brut, pierderea brută, profitul de exploatare, pier­derea de exploatare, cheltuielile finan­ciare și plățile restante – să poată fi pre­lu­crate în așa fel încât, în orice moment, gu­vernul să poată vedea care sunt, de exemplu, cei mai mari perdanți din economie și ce plăți restante au avut, dar și care a fost comportamentul în timp al acestora.

„Faptul că la un moment dat, în urmă cu opt ani, Oltchim avea profit în regulă și brusc s-a prăbușit, cu doi ani la rând de pierderi, se putea vedea cu un astfel de program electronic. Dacă aveau un sistem de monitorizare, după primii doi ani de pierderi, când nici nu se punea problema insolvenței, reprezentanții guver­nului se puteau duce la început să vadă ce se întâmplă, nu cum s-a întâmplat de fapt, că s-au dus «să aprindă lumânarea la mort». Cu un sistem informatic bine pus la punct, se pot previziona pierderile unei companii în funcție de comportamentul în timp al acesteia, prin analiza rezultatelor finan­ciare“, a spus profesorul Mereuță.

În opinia sa, guvernul trebuie să își iden­tifice prioritățile după o analiză de sistem microeconomic, pentru a vedea în timp real care sunt, de exemplu, comporta­mentele com­paniilor cu plăți restante, dar care sunt și cei mai mari perdanți din economie și comporta­mentele, în timp, ale acestora.

„Guvernul trebuie să înțeleagă că trebuie să învețe să conducă România după priorități. Iar un astfel de sistem informatic generează un model de identificare a priorităților care ar putea fi aplicat peste tot, de la prioritățile în domeniul agriculturii până la cel al infra­structurii, pentru a evita să mai avem planuri de autostrăzi care să se schimbe de la o zi la alta. Este ca un manual cu lecții de analiză a priorităților în urma unei analize de sistem.“

Cum a apărut ideea

Ideea propunerii de realizare a portalului informatic își are originile într-o cercetare a profesorului realizată în aproape două decenii, care analizează peste 1.000 de piețe și care a explicat conceptul de com­panii-noduri (companii care, la nivelul fie­cărei activități economice, acoperă 80% din cifra de afaceri a activității respective).

„La seminarul de modelare economică al Academiei am primit provocarea de a încerca să verific dacă mărimile funda­mentale ale companiilor, în afară de cifra de afaceri, adică profitul brut, pierderea, cheltuielile financiare etc.– au aceeași distribuție. Adică dacă putem vorbi de un top 100 al plăților restante care să ne spună tot atâta lucru cât top 100 de companii după cifra de afaceri. Am lucrat timp de șase luni cu echipa pentru prelucrarea datelor a 400.000 de companii pe cele șapte variabile. Rezultatul a fost năucitor, peste orice fel de așteptări și fără nicio explicație: toate variabilele sunt gemene cu cifra de afaceri, au toate caracteristicile acesteia“, a mai spus profesorul Mereuță.

Astfel, la nivelul întregului sistem, 4% din companiile din România acoperă 80% din cifra de afaceri totală a firmelor, adică 14.000 de companii.

În ceea ce privește situația companiilor care înregistrează plăți restante, din 176.000 de companii cu plăți restante, 4% cumulează 80% din totalul plăților restante, iar acest lucru este valabil și la profit, mai spune el.

Există companii profitabile cu plăți restante foarte mari

Guvernul poate folosi un instrument informatic pentru a identifica, de exemplu, care sunt companiile cu cele mai mari plăți restante, dar care sunt totodată profitabile sau care sunt celelalte comportamente neobișnuite care pot reieși din analiza rezultatelor financiare ale companiilor.

Spre exemplu, în topul celor mai mari 100 de companii din 2012 după valoarea plăților restante, există 21 de companii profitabile care însumează 17% din totalul plăților restante al topului. De asemenea, două dintre companiile profitabile din acest top – CFR SA și Grup Servicii Petroliere -, aflate pe locul 5, respectiv 7 în topul restanțierilor, au o valoare a plăților restante mai mare decât firma ICIM Arad, care înregistrează pierderi și care se află pe ultimul loc în top 100 după plăți restante.

Astfel, dacă firma de construcții ICIM Arad a avut pierderi de 11 milioane de euro și plăți restante de aproape 23 de milioane de euro în 2012, Grup Servicii Petroliere a înregistrat în același an un profit brut de 32 de milioane de euro și plăți restante de 219 milioane de euro.

Un alt exemplu este cel al companiei Interagro, cel mai mare exportator român, care a avut în 2012 un profit de 52 de milioane de euro, dar care a înregistrat plăți restante de aproape 98 de milioane de euro, bani datorați bugetului de stat, furnizorilor sau băncilor.

„Programul trebuie făcut cu creier. Să nu creadă lumea că programul înseamnă 7 liste. Are la bază clasamente, dar care dau informații încrucișate: câți profitabili au plăți res­tante, câți perdanți au pierderi conjunc­turale etc. Este un program inteligent care să ierarhizeze toate informațiile necesare unei decizii politice. Dacă aveam un asemenea program, Oltchim ieșea în evidență imediat și politicul răspundea cate­goric cu act, dacă se uita pe o astfel de analiză, nu reacționa după 5 ani“, a mai spus Mereuță.

Cezar Mereuță: Guvernul trebuie să înțeleagă că trebuie să învețe să conducă România după priorități. Iar un astfel de sistem informatic generează un model de identificare a priorităților care ar putea fi aplicat peste tot, de la prioritățile în domeniul agriculturii până la cel al infra­structurii, pentru a evita să mai avem planuri de autostrăzi care să se schimbe de la o zi la alta. Foto: Andreea Alexandru

El spune că ANAF a început să facă un portal cu informații de acest tip, numai că a făcut greșeala că nu a luat ca bază entitatea, ci sectorul de activitate al companiilor, adică piețele.

„ANAF a făcut o ierarhizare pe coduri CAEN (care clasifică activitățile din economie - n.red.) și le-a considerat companii. Iar analiza informațiilor îmi spune că piața respectivă, în ansamblu, are plăți restante. Însă eu nu am de unde să știu că există o companie în piața aia care are mai multe plăți restante decât restul companiilor la un loc. De aceea, nu are sens să plec de la o analiză a codului CAEN, trebuie să păstrez entitatea“, a mai spus profesorul Mereuță.

Anomalia economiei românești permite o astfel de analiză

Economia românească se confruntă cu o „colosală asimetrie“, în care foarte puține com­panii de pe o piață vând foarte mult, iar foarte mulți vând foarte puțin, în timp ce foarte multe companii au plăți restanțe puține, iar câteva companii au plăți restante foarte mari. Însă toc­mai această inechitate a sistemului permite rea­li­­zarea unui program informatic de identi­fi­ca­re, ana­liză, monito­rizare și previzio­nare a com­por­tamentelor pe care le au, în timp, companiile.

„În momentul de față, în sistem sunt 400.000 de companii care au cifra de afaceri mai mare decât zero, iar la un click pot observa că unele pierd, fără să am vreo ierarhzare. Sau am ierarhizare, dar nu am istorie, nu știu dacă e perdant de un an, de doi ani sau de mai mult timp. Sunt situații în care companii profitabile au plăți restante foarte mari. Ce indică acest lucru? Că există un comportament complet irațional al managementului“, a mai spus profesorul Mereuță.

Unul dintre susținătorii portalului propus de profesorul Mereuță este econo­mistul Aurelian Dochia, care spune că un astfel de program ar fi de asemenea o sursă foarte bună de informare pentru investitori.

„Având acces la datele de bază pentru un număr relativ restrâns de companii, orice persoană sau instituție din cercetare, din administrația publică sau din mediul de afaceri poate să își formeze cu ușurință o idee asupra situației unui sector al economiei, poziționarea principalilor jucă­tori, gradul de concurență și profitabilitatea afacerilor. De exemplu, pentru investitori și pentru toți cei care trebuie să ia decizii de afaceri, un asemenea portal ar deveni un instrument de lucru permanent, iar administrația fiscală ar putea să identifice zonele «gri», cu riscuri mai mari de evaziune“, a spus economistul Aurelian Dochia, care a evaluat lucrarea „Analiza nodală multicrite­rială a sistemului de companii rezidente în România“ a profesorului Mereuță.

Cum ar trebui să arate portalul care identifică prioritățile Guvernului

Permite analiza încrucișată a rezultatelor financiare ale companiilor din economia românească după șapte indicatori din bilanț: cifra de afaceri, profitul brut, pierderea brută, profitul de exploatare, pierderea de exploatare, cheltuielile financiare și plățile restante.

Are ca bază de pornire istoricul financiar al companiilor începând cu anul 2000.

Este structurat pe trei niveluri de prioritate: C (calitativ), 80% (companiile-noduri), 90% (companiile care au valori ale fiecărei mărimi mai mari decât media sistemului).

- Nivelul „C“ presupune elaborarea anuală simultană a topurilor 100 companii în ordinea descrescătoare a cifrei de afaceri, profitului brut, profitului de exploatare, pierderii brute, pierderii de exploatare, plăților restante și cheltuielilor financiare. Cele 7 topuri 100 vor oferi informații privind situația calitativă a economiei reale la nivel microeconomic. Ele vor identifica priorități 0 la nivelul taxelor și impozitelor, ale restructurării/privatizării celor mai mari companii. Vor oferi de asemenea informații privind marile mutații în performanțele economiei reale la nivel micro prin analiza comparativă a ultimilor 2 – 3 ani.

- Al doilea nivel - „80 %“ -  presupune elaborarea anuală simultană a celor 7 liste ale companiilor noduri, care definesc performanța economică a întregului sistem de companii rezidente în România. Cele 7 liste vor permite identificarea principalelor sectoare ale economiei reprezentate prin companii nominalizate, din perspectiva performanței sau non-performanței economice.

- Al treilea nivel - „90 %“-  presupune elaborarea anuală simultană a celor 7 liste ale companiilor cu valori ale mărimilor economice mai mari decât media. Cele 7 liste vor permite identificarea practică a tuturor sectoarelor reprezentate prin companii nominalizate din perspectiva performanței sau non-performanței economice.

- În același timp, al treilea nivel de prioritate, „90 %“, va permite evaluarea cantitativă  a eforturilor anuale ale guvernului din perspectiva mediului de afaceri.

Care sunt anomaliie economiei românești

Foarte multe companii vând foarte puțin și foarte puține companii vând foarte mult

Foarte multe companii cumulează o valoare foarte redusă a profitului brut și foarte puține companii cumulează o valoare foarte mare a profitului brut

Foarte multe companii cumulează o valoare foarte redusă a pierderii brute și foarte puține companii cumulează o valoare foarte mare a pierderii brute

Foarte multe companii cumulează o valoare foarte redusă a profitului de exploatare și foarte puține companii cumulează o valoare foarte mare a profitului de exploatare

Foarte multe companii cumulează o valoare foarte redusă a pierderii de exploatare și foarte puține companii cumulează o valoare foarte mare a pierderii de exploatare

Foarte multe companii cumulează o valoare foarte redusă a cheltuielilor financiare și foarte puține companii cumulează o valoare foarte mare a cheltuielilor financiare

Foarte multe companii cumulează o valoare foarte redusă a plăților restante și foarte puține companii cumulează o valoare foarte mare a plăților restante.

Sursa:
Ziarul Financiar

Autor:
Adelina Mihai