Băncile străine care au participat la Inițiativa de la Viena și care dețin aproximativ două treimi din sistemul bancar românesc și-au redus cu 20% expunerea pe subsidiarele din România în perioada martie 2009 - martie 2014, iar procesul de dezintermediere a fost ordonat, potrivit unui studiu prezentat recent de Mugur Isărescu, guvernatorul Băncii Naționale.„Efectele adverse ale procesului de dezintermediere inițiat de marile grupuri bancare europene nu a avut până în prezent un impact semnificativ în România“, susține Mugur Isărescu.
Băncile cu capital elen au rămas o sursă de vulnerabilitate pentru piața locală, expunerea grecilor fiind în scădere continuă. Trendul de diminuare a expunerilor în cazul băncilor cu capital grecesc s-a accentuat începând cu anul 2011.
Amploarea scăderii totale a expunerilor a fost influențată în principal de procesul de dezintermediere înregistrat în cazul băncilor cu acționariat grecesc, unde ajustarea a fost în ultimii cinci ani de 24,4%.
La nivelul băncilor cu acționariat austriac reducerea expunerilor a fost mai temperată în perioada martie 2009-martie 2013, de doar 8,2%.
În primăvara anului 2009, BNR și Fondul Monetar Internațional au negociat un angajament (Inițiativa de la Viena) cu nouă grupuri financiare străine, cu o prezență semnificativă pe plan local, privind menținerea expunerii pe România. Grupurile-mamă ale principalelor nouă bănci cu capital străin au semnat la Viena scrisori bilaterale de angajament pentru menținerea nivelului expunerii pe piața românească la nivelul din martie 2009 și a ratei de solvabilitate a sucursalelor peste 10%.
Acordurile au fost semnate cu Erste Bank, Raiffeisen, Eurobank, National Bank of Greece, UniCredit, Société Générale, Alpha Bank, Volksbank și Piraeus Bank. Cea mai mare expunere pe România o au în continuare băncile din Austria, urmate de Grecia, Franța (Société Générale), Italia și Olanda.
Teama că liniile de finanțare pentru filialele locale ale celor nouă grupuri ar putea fi tăiate din cauza crizei internaționale a determinat BNR să monitorizeze constant nivelul expunerilor, după cum au declarat chiar oficiali din banca centrală.
Cu toate că primul acord de la Viena, care a expirat în primăvara anului 2011, a fost de tipul „gentlemen's agreement“, România și alte țări din zonă au rămas protejate de riscul unor retrageri masive de capital. Astfel, pericolul unei reduceri bruște și dezordonate a expunerilor deținute de băncile din zona euro pe piața românească nu s-a materializat, principalii jucători cu prezență locală reușind
să-și îndeplinească obligațiile de consolidare a capitalurilor fără să provoace șocuri.
În cazul băncilor cu capital austriac nivelul expunerilor a oscilat în jurul nivelului de 100% din martie 2009 și până la sfârșitul anului 2010. Iar din 2011, când s-a trecut la Inițiativa de la Viena 2.0, până în vara lui 2013, au rămas peste 100%, atingând în unele momente chiar 110%.
Din vara anului trecut s-a inversat însă trendul, înregistrându-se o reducere a expunerilor. Grupurile austriece prezente pe piața locală sunt Erste prin BCR, Raiffeisen, Volksbank și UniCredit Bank Austria, reprezentată de UniCredit Țiriac Bank.
Banca Națională s-a arătat îngrijorată de reducerea expunerii băncilor străine pe România spre sfârșitul anului 2011 și în 2012, tonul cu care oficialii băncii centrale recunosc existența acestui proces devenind în anumite momente ferm.
În ciuda temerilor din ultimii ani, piața locală a fost ferită de o reducere brutală a expunerilor băncilor străine, care dacă s-ar fi concretizat, ar fi antrenat o ajustare cu adevărat vizibilă a raportului credite/depozite pe componenta în valută.
Finanțarea de la băncile-mamă a fost vitală pentru subsidiarele locale. Scăderea expunerii a devenit cu atât mai îngrijorătoare cu cât multe sucursale de bănci străine au apelat într-o proporție semnificativă la resurse externe. Subsidiarele băncilor europene în Europa de Est, inclusiv România, s-au bazat în mare măsură pe liniile de credit de la grupurile-mamă pentru a finanța creditarea, fapt demonstrat de raportul ridicat dintre credite și depozite din mai multe țări. Unele bănci au ajuns să dea credite de două-trei ori peste nivelul depozitelor atrase.
Însă, în ultimii ani menținerea unui trend pozitiv al depozitelor atrase de la clienți suprapusă cu scăderea soldului creditelor în termeni reali au susținut ajustarea raportului credite/depozite la nivelul sistemului bancar. Raportul credite-depozite a scăzut spre 100% în acest an.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu