Românii din UE au adus în țară 37 mld. euro, dar politicienii i-au uitat chiar și în campanie

Cele 2 milioane de români care lucrează în UE au fost ignorați chiar de cei care ar fi putut lupta pentru ei în Parlamentul European.

Cele două milioane de români care lucrează în străinătate au contribuit  puternic prin banii trimiși în țară la echilibrul monedei naționale și al economiei.

Dar în aceste alegeri europarlamentare în care curentul eurosceptic i-a vizat direct, cu subiect și predicat, niciunul dintre partidele înscrise în cursă nu a găsit cu cale să le adreseze vreun mesaj de susținere.

Cu 10% din populație plecată să muncească în Italia, Spania sau Ger­mania pentru că nu poate supraviețui acasă cu salarii de 6-700 de lei lunar, România are nevoie azi mai mult decât oricând de voci puternice în Parla­mentul European care să reprezinte interesele românilor în UE.

Muncitori care lucrează 10-12 ore pe zi în abatoarele germane, „batante“ (îngrijitoare) în Italia care muncesc pentru 5-600 de euro în condiții inumane,  ciobani plătiți la negru în Italia - românii din străinătate sunt azi sacrificații unei țări care nu a putut să le ofere un viitor aici și care i-a alungat de acasă.

Dar le-a transmis măcar vreun mesaj, a fost printre ei vreun europarlamentar român care câștigă în  patru ani de mandat aproape un milion de euro și ar trebui să se bată pentru ca statele respective să le protejeze drepturile mai bine? Nici vorbă.

Mai mult, campania electorală care se încheie nu a avut de-a face cu teme europene, ceea ce, în opinia unor specialiști, arată mai degrabă a dispreț față de alegători.

„Ideea că nu le explicăm (temele europene – n.n.) pentru că nu înțeleg denotă o lipsă de respect față de alegători“, spune profestrul Dumitru Miron, decanul Facultății de Relații Economice Internaționale.

Din anul 2005 de când au început să plece masiv din țară și până la finele lui 2013, românii plecați la lucru în străi­nătate au trimis acasă 37 de miliarde de euro, concurând cu marii investitori și investițiile străine directe – 44 de miliarde de euro, în aceeași perioadă.

Acești bani au ținut în frâu cursul de schimb, într-o situație foarte complicată pen­tru țară, când investițiile străine se pră­bușeau iar dezintermedierea bancară se ară­ta ca un pericol și au mai echilibrat deficitul de cont curent. Nu doar că au ajutat la sta­bili­zarea economiei, dar plecarea românilor a tras salariile de aici în sus, în timp de boom, și a salvat piața muncii în timpul cri­zei. Într-o vreme în care șomajul sărea frecvent în Europa de 10-15%, el era în România la 5%, tocmai pentru că emigranții nu au fost o povară pentru buget.

În lumina noilor evoluții politice din Europa, imigranții români ar putea să se do­ve­dească primele victime ale alegerilor eu­ro­pene de duminică, pe măsură ce UE plon­jea­ză în cel mai de nedorit euroscepticism (con­fundat în mai multe țări cu refuzul imi­gran­ților) de la crearea ei, în urmă cu 63 de ani.

La sfârșitul acestei săptămâni au loc ale­geri europene în toate cele 28 de state ale UE. Românii vor ieși pentru a doua oară la vot pentru acest tip de alegeri. Spre deo­se­bi­re de 2009, când am votat pentru prima dată la niște alegeri europene, acum lucru­rile sunt radical schimbate.

În cel puțin două țări importante din Uniu­ne, Franța și Marea Britanie, partidele ex­tremiste/eurosceptice sunt în fruntea son­dajelor de opinie. Dar și în alte țări, precum Olan­da, Grecia sau Ungaria, bună parte din­tre votanți sunt pregătiți să-și aducă tributul pe altarul extremis­mu­lui/euro­scepti­cis­mului, ast­fel că, foarte probabil, duminică, după în­chiderea urnelor, vom avea de-a face cu un Par­la­ment European cu mai multe pu­teri (ca ur­mare a aplicării Tratatului de la Lisa­bona), dar în care 20% dintre fotolii să fie ocupate de eurosceptici, în vreme ce popu­larii euro­peni (dreapta) vor controla 28% din fotolii, iar socialiștii 27%, după cum an­ticipa recent o analiză a Institutului pen­tru Politici Publice (IPP).

În privința sondajelor de la noi, acestea dau câștigător PSD (cu aliații săi), care vor lua apro­ximativ 40% dintre voturi, urmat de PNL cu 17%, PDL cu 11%, PMP cu 10%, pra­gul de 5% putând să mai fie trecut de UDMR și Forța Civică. La alegeri se vor pre­zen­ta maximum 30% din populația cu drept de vot.

Campania electorală a fost este anostă nu doar pentru că electoratul este nepăsător, ci și pentru că partidele nu au avut idei. În astfel de alegeri temele europene trebuie să primeze și nu este aici vorba neapărat despre imigrație și imigranți.

Dar când o întreagă campanie este lansată împortiva lor („Am o mare problema cu România. Am vizitat acea țară. Comunismul a căzut acum peste 20 de ani. Încă nu au făcut tranzitia la o democrație occidentală”, spune Nigel Farage. seful Partidului Independentei Marii Britanii,UKIP, care a mai spus că nu ar vrea să aibă vecini români), nu merita acest lucru măcar o replică?

„Nu am auzit o asemenea reacție,  ba dimpotrivă, peste aceste elemente de euroscepticism se suprapune în ultima săptămână «valul civic» de îndemn la neparticipare la vot, care nu are de-a face cu Europa, ci mai degrabă cu nemulțumirile interne. Dar nu am văzut o reacție de respingere a euroscepticismului nici la candidații bulgari sau cehi”, spune Violeta Alexandru, președinta Institutului de Politici Publice.

Violeta Alexandru spune că nici partidele nici presa nu au fost interesate să popularizeze temele europene. Partidele au preferat o campanie din ușă în ușă, cu accent mai degrabă pe subiecte de uz intern și au ratat astfel o șansă de a populariza Europa și de a explica care este rolul Parlamentului European (mult mai important după aceste alegeri), deciziile pe care acesta le ia și influența acestor decizii pe plan intern.

„Au preferat o campanie centrată pe aspect emoționale de tipul «mândri că sutem români», aducând mai puțin în discuție teme europene.”

Profesorul Dumitru Miron, decanul Facultății de Relații Internaționale din cadrul ASE, crede că nu trebuie noi neapărat să analizăm ce spun euroscepticii britanici pentru că îi avem noi pe ai noștri, dar modul în care s-a desfășurat această campanie poate denota și o lipsă de respect față de alegători.

„Este adevărat că în satele neelectificate nu se văd efectele unei pene naționale de curent. Dar felul în care partidele au organizat campania – fară nicio legătură cu problemele pe care le ridică redefinirea instituțională la nivelul UE și o nouă guvernanță ca urmare a intrării pe deplin în vigoare a Tratatului de la Lisabona – pe ideea că , poate indica o lipsă de respect pentru acei alegători care înțeleg mecanismele.”

Sursa:
Ziarul Financiar

Autor:
Iulian Anghel