Tehnologie dezvoltată de naziști pentru a alimenta tancurile armatei, experiență din timpul apartheidului din Africa de Sud și o contribuție mică a imamilor iranieni, toate acestea sunt ingredientele uneia dintre cele mai importante și improbabile povești de afaceri americane a ultimului deceniu. Este vorba despre compania-gigant sud-africană Sasol care s-a angajat în SUA la ceea ce pare a fi cea mai mare investiție făcută de o companie străină din istoria americană, scrie The Wall Street Journal (WSJ).Sasol construiește un complex energetic de aproximativ 1.220 de hectare în apropierea lacului Charles din Louisiana cu investiții estimate la circa 21 de miliarde de dolari. Prețul mic al gazelor naturale americane dar și infrastructura ideală pentru industria petrochimică din zona Golfului Mexic par a fi principalele elemente care au atras această investiție.
Compania din Johannesburg intenționează să folosească în SUA procesul de cracare a gazului în derivate și etilenă, o substanță chimică primară utilizată la producerea plasticului și a ambalajelor alimentare. Cu ajutorul tehnologiei Fischer–Tropsch dezvoltată în 1925 de doi germani, care presupune transformarea gazului natural în combustibili lichizi, Sasol pregătește debutul comercial al GTL (gas to liquids) în SUA iar statul Louisiana, nerăbdător ca Sasol să finalizeze mai repede proiectul, este pregătit să intervină cu subvenții de două miliarde de dolari. Sasol și Royal Dutch Sell sunt singurele companii care dispun de facilitățile necesare și tehnologia comercială care permite o astfel de conversie.
Amplul proiect va prespune închiderea a 26 de drumuri publice, achiziționarea a 883 terenuri publice și angajarea a 7.000 de muncitori. Aproximativ 100 de camioane în plus vor circula în fiecare zi după finalizarea complexului în condițiile în care investitorii au început deja construcția unui complex în zona lacului Charles care să gazduiască temporar 4.000 de angajați. În SUA prețul gazelor naturale a scăzut foarte mult din cauza introducerii unei noi tehnologii care are la bază exploatarea gazelor de șist prin tehnologia fracturării hidraulice.
Un număr de 66 de proiecte în valoare de aproximativ 90 de miliarde de dolari se vor dezvolta în următorii cinci ani în Louisiana, potrivit informațiilor unei asociații industriale din Baton Rouge, capitala Louisianei.
“Ca economist tot ce pot să spun e wow. Am calculat de obicei investițiile venite în sume de sute de milioane de dolari, dar o astfel de investiție, de miliarde de dolari, ne lasă cu gura căscată” a spus Loren Scott, un economist care a studiat situația economică a statului Louisiana timp de aproape patru decenii.
Nu se cunoaște încă impactul pe care acest conglomerat de proiecte îl va avea asupra mediului înconjurător dar se estimează că doar uzina Sasol va elibera în atmosferă benzen în cantități de peste 85 de ori mai mari decât limita anuală acceptată. Aceasta va produce, de asemenea, masiv dioxid de carbon și apă tratată chimic.
Pe fondul boom-ului iminent Sasol are o perspectivă destul de îndrăzneață. Istoria facilităților de conversie a gazului natural în combustibili lichizi e controversată, fiind predispusă la depășiri de costuri și eșecuri ale tehnologiei. Dacă prețul gazelor va crește, sau cel al petrolului va scădea, fabricile GTL vor înregistra mari pierderi. Acum balanța este în favoarea Sasol, întrucât prețul petrolului este de aproximativ 24 de ori mai mare decât cel al gazelor naturale, comparativ cu anul 2007 când era de șapte ori mai mare. Pentru ca gigantul sud-african să realizeze profit raportul trebuie să fie de cel puțin 16.
De-a lungul activității sale compania a realizat profit prin conversia cărbunelui, găsit din abundență în Africa de Sud, în combustibili lichizi, o necesitate în timpul anilor apartheidului când accesul la resursele de petrol era restricționat de embargourile internaționale. Sancțiunile SUA contra Iranului au forțat Sasol să părăsească piața iraniană de unde cumpăra petrol brut pentru o rafinărie din Africa de Sud și investea într-un partneriat cu un complex chimic controlat de stat.
„Imamii iranieni nu reprezintă un partener de afaceri viabil, de aceea Sasol aprecieză faptul că își dezvoltă afacerile în SUA. Accesul facil la gaze, consumatori și mijloace de producție se încadrează foarte bine în ceea ce căutam noi” a spus directorul general al Sasol David Constable.
Rețeaua hidrografică a Louisianei reprezintă un mare plus pentru gigantul sud-african întrucât va facilita transportul produselor rafinate iar pe de altă parte va contribui la livrarea celor patru reactoare chimice necesare construcției, fiecare cu greutatea de 2.000 de tone, distanța între porturile din Golful Mexicului și șantierul Sasol fiind de doar trei kilometri. Conductele care vor transporta gaze din statul vecin Texas se află de asemenea la o distanță mică.
“De aceea este mult mai dificil pentru China și Europa să intre în industria exploatării gazelor de șist. Dacă arunci o privire asupra conductelor de gaze naturale din SUA, poți observa că sunt aranjate precum o pânză de păianjen” a adăugat Constable.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu