UE își pune speranța pentru reducerea dependenței energetice de Rusia în resursele Norvegiei și în exploatarea Mării Mediterane

Noile planuri ale Comisiei Europene pentru întărirea rezistenței pieței europene a energiei, inclusiv pentru reducerea dependenței Uniunii de gazele naturale rusești, prevede ca prim pas creșterea stocurilor de gaze ale celor șase state care depind în totalitate de energia rusească și dezvoltarea unei infrastructuri energetice pentru caz de urgență precum noi facilități de stocare, apoi majorarea importurilor din Norvegia și Algeria și în cele din urmă construirea unor legături energetice cu state mediteraneene precum Israel, Grecia și Cipru.

Aceste țări au, potrivit celor mai recente descoperiri, re­zer­ve uriașe de gaze naturale sub platforma continentală din Marea Mediterană.

„Cel mai mare joc al geopoliticii a revenit într-un mod ne­dorit și se face simțit mai ales în domeniul energe­tic“, a declarat președin­tele CE José Manuel Barroso la un forum energetic la Bru­xelles, unde a pre­zen­tat de­talii legate de noua strategie energetică a UE. El a spus despre criza din Ucraina că este un semn că Europa trebuie să se tre­zeas­că. Mai multe detalii ale planului au fost vă­zute de jurnaliștii de la The Wall Street Journal.

Proiectul prevede că pe termen scurt tre­buie făcuți pași pentru amorti­za­rea unei po­sibile „per­tur­bări majore“ a livrărilor de gaze na­turale în iarna ur­mătoare. Co­misia își va con­centra efor­turile asu­pra celor șase sta­te care sunt 100% dependente de ga­zele rusești ast­fel încât stocurile de ga­ze ale aces­tora să crească și să fie dez­vol­ta­tă infrastructură energeti­că de ur­gență, precum noi facilități de de­pozitare. Rusia furnizează în pre­zent 30% din gazele importate de UE.

Colaborare mai mare cu vecinii „buni“

Pe termen lung, CE vrea să majoreze im­porturile de gaze din Norvegia și Algeria și să fructifice potențialul pe care țările de la Ma­rea Mediterană îl au în domeniul ex­ploa­tă­rii gazelor naturale. Cipru și-a descris re­zer­vele de gaze naturale nou descoperite ca o po­sibilă alternativă pentru UE la energia rusească.

De asemenea, Comisia a propus con­stru­irea mai multor terminale pentru gaze na­turale lichefiate de-a lungul țărmurilor euro­pene pentru ca statele UE să poată pri­mi mai multe exporturi din Qatar și gaze din SUA. Ame­rica ar putea începe să ex­porte gaze în 2018 mulțu­mi­tă boomului gazelor de șist.

Executivul european vrea, de asemenea, să cre­eze un coridor sudic al ga­ze­lor care ar permite livrări din­spre Marea Caspică. Aces­ta ar intra în concu­ren­ță directă cu South Stream, un gazoduct rusesc de 16 mi­liarde de euro care va aduc­e gaze rusești în Euro­pa de sud-est ocolind Ucraina, în prezent un im­por­tant nod pentru tranzitul gaze­lor Rusiei către Euro­pa. Din cauza disputelor dintre Mosco­va și Kiev le­ga­te de prețul combustibi­lului rusesc, Rusia a oprit de mai multe ori livrările către Europa.

Pentru a întări securitatea energetică a UE, Comisia vrea să reformeze infra­struc­tura energetică a Europei construind mai multe interconectoare care să permită trans­portul  gazelor și electricității în două direc­ții. Un astfel de pas ar ajuta la unirea piețelor naționale într-o piață comună a energiei.

Totodată, executivul european cere sta­telor membre ale UE să caute modalități de a reduce importurile de energie prin dezvol­tarea energiei din surse regenerabile, prin creșterea eficienței consumului și explorarea unor noi surse precum gazele de șist.

O piață unică a energiei,

dar interese diferite

Ideea unei piețe energetice comune nu este nouă și nici propunerile CE nu sunt noi, însă realizarea sau implementarea lor s-a lovit de interesele fiecărei țări. Polonia se folosește de criza din Ucraina pentru a promova puternic prin premierul Donald Tusk o uniune energetică paneuropeană ba­zată în primul rând pe achiziții comune de ga­ze ale țărilor UE de la furnizori externi, in­clusiv Rusia. Moscova oferă în prezent anu­mitor state importatoare prețuri pre­fe­ren­țiale, în funcție de importanța lor în pla­nu­rile rusești. Ideii i se opune chiar comi­sa­rul european al energiei Gunther Oettinger. El consideră că „gazele sunt un produs, nu o armă politică pentru UE“ și că prețurile ar trebui stabilite de piață, scrie Frankfurter Allgemeine Zeitung. Negocierea în comun a contractelor pentru gaze nu este agreată nici de Marea Britanie. Și Cehia se opune creării unei singure structuri care să cumpere gaze pentru UE, însă ar sprijini grupuri private care s-ar alia voluntar pentru astfel de achiziții, notează Thomson Reuters.

Oettinger ar accepta, în schimb, dezvol­ta­rea unei rețele de conducte la nivelul UE pen­tru a mări interconectivitatea dintre sta­te­le membre. Un astfel de plan ar împiedica Rusia să învrăjbească statele din UE. Polo­nia vrea, de asemenea, „reînvie­rea“ cărbu­ne­lui ca sursă de energie pentru Europa. In­dus­tria poloneză este puternic dependentă de cărbune, prin arderea căruia rezultă o ener­gie considerată „murdară“.

Bulgaria, pe teritoriul căreia ar trebui să ia­să la mal secțiunea submarină a South Stream, este hotărâtă să ajute până la capăt dez­voltarea proiectului rusesc. CE nu mai ve­de cu ochi buni South Stream, proiect pe care aproa­pe că l-a înghețat.

În schimbul efor­turilor Bulgariei, Rusia s-a angajat să vândă țării gaze la prețuri mai mici și a oferit diverse avantaje bănești. Bulgaria este de­pen­dentă în proporție de peste 80% de ga­zele rusești și este datoare, potrivit Mos­co­vei, unei companii rusești cu un miliard de euro pentru că a înghețat proiectul con­struirii centralei nucleare de la Belene, care ar fi trebui să aibă reactoare rusești.

Sursa:
Ziarul Financiar

Autor:
Bogdan Cojocaru