Cine vrea să vadă viitorul economic al României in ipoteza în care va fi determinat exclusiv de investiții străine să meargă la Timișoara.Inundat de investiții străine, județul Timiș arată astăzi cam cum ar trebui să arate România peste zece ani dacă investitorii străini ar veni în aceeași măsură și în Teleorman, Tulcea sau Vaslui. 14 din primele 20 de companii după cifra de afaceri sunt firme străine din Germania, Statele Unite, Austria, Italia sau Franța.
Două treimi din cifra de afaceri totală a județului, de circa 9 miliarde de euro, sunt date de cele 6.100 de companii străine, care angajează 90.000 din cei 215.000 de salariați din județ. PIB per capita în județul Timiș este astăzi la circa 10.300 de euro, cu 50% mai mare decât PIB per capita la nivel național.
Totul ar părea roz. Timișoara a beneficiat de investitori străini, fiind aproape de graniță, puternic centru universitar, forță de muncă ieftină și o populație poliglotă – toate atuurile într-o mână. Ca urmare, șomajul este la un incredibil 1,5%, iar oficialii județului arată că întâmpină deja o problemă prin faptul că investitorii străini apreciază greșit că este vorba de o saturare a investițiilor și că nu mai au loc dacă încearcă să intre pe piață.
Un singur indicator strică acest tablou: salariul mediu net, aflat la doar 1.683 de lei în februarie 2014, aproape egal cu cel la nivel național, de 1.626 de lei. Iar tinerii absolvenți primesc la angajare în marile companii străine circa 800-1.000 de lei net lunar. Timișoara testează practic dacă o țară se poate dezvolta exclusiv prin investiții străine, care înseamnă de cele mai multe ori export de forță de muncă ieftină. Și faptul că raportul dintre salariul mediu net din Timișoara și salariul mediu net pe economie nu este corelat cu cel dintre PIB-ul pe județul Timiș și PIB-ul pe economie arată slăbiciunea acestui model de dezvoltare.
Timișul creează business de 6 miliarde de euro pentru companiile străine prezente local, care au 90.000 de angajați, însă prezența lor nu are capacitatea de tracțiune pentru ca salariile din tot județul să fie mult mai bune decât media națională.
Nu este clar în acest moment dacă în cei 25 de ani de la Revoluție cineva a gândit deliberat acest model sau pur și simplu factori diverși au contribuit la emergența acestuia, însă modelul Timiș arată cel mai limpede că rolul României rezervat astăzi în Uniunea Europeană este acela de rezervor de mână de lucru ieftină.
Nu trenuri sau locomotive de mare viteză, nu echipamente industriale pentru fabrici de ciment sau turbine pentru baraje hidro, nici automobile proprii sau în general produse proprii de orice fel. Nu. 90.000 de angajați în multinaționale care stau la o nesfârșită bandă de lucru, cu mișcările învățate pe de rost, fără să aibă habar ce intră, ce iese și cum s-ar optimiza procesul.
Pe de altă parte, județe ca Ialomița, Vaslui sau Botoșani, unde spitalul de urgență este cel mai mare angajator local, nu ar putea decât să viseze la investiții de miliarde de euro și afaceri de 6 mld.euro ale companiilor străine. Timișoara este pe locul 3 ca nivel al capitalului social subscris de către investitorii străini, cu 1,17 mld. euro în februarie 2014, după București și Ilfov, în timp ce Ialomița numără doar...45 mil. euro capital social străin investit, Vaslui 33 mil. euro iar Botoșani 37 mil. euro la aceeași dată. La salarii însă, cele trei județe sunt în media națională de circa 1.630 de lei pe lună, iar Ialomița, cu 1.710 lei pe lună, bate salariul mediu din județul Timiș de 1.683 de lei pe lună!
Avantajul existenței unui județ dependent și dominat într-o asemenea măsură de investiții străine este că poate descrie foarte bine viitorul economic al României dacă așa cum se speră vor fi create condiții de infrastructură și investitorii străini vor decide că e cazul să revină în România.
Subsalarizarea evidentă dintr-un județ saturat de investiții străine este o măsură a slăbiciunii acestui model. Ce se poate face? Să încerci să mai faci azi mașini și turbine sub brand propriu e o iluzie. O soluție este să urci pe scara lanțului valoric, eventual să contribui la departamentele de cercetare – dezvoltare, chiar dacă beneficiari sunt germanii, austriecii sau francezii. Astfel, oamenii de afaceri prezenți la o conferință organizată de Ziarul Financiar și Allianz-Țiriac despre dezvoltarea mediului de afaceri din Timiș au arătat, săptămâna trecută, că ar fi necesară creșterea cu 50% a numărului de absolvenți de IT din Timișoara. Aici însă vine iar slăbiciunea dată de amprenta redusă a acestor investiții în bunăstarea orașului: nu sunt destui bani pentru profesorii din aceste facultăți.
Și iată capcana dezvoltării dezechilibrate, exclusiv pe baza investițiilor străine. O creștere a PIB care nu se vede nici în încasări la buget, nici în salariile oamenilor, deci nici în consum.
Județul Timiș poate fi azi răspunsul la întrebarea de ce nu se vede creșterea economică în bunăstarea companiilor și a consumatorilor locali și o oglindă pentru ceea ce poate deveni România mâine. Un parcurs bun, dar insuficient de bun pentru a intra în clubul care contează.
0 comments :
Trimiteți un comentariu