România avea anul trecut aproape 24 de IMM-uri la fiecare o mie de locuitori, la jumătate față de media Uniunii Europene, rezultat care plasează economia locală la coada clasamentului european din perspectiva spiritului antreprenorial.Practic, economia locală se sprijină în prezent pe joburile create și taxele plătite către stat de un mediu de business „mic“ format din puțin peste 470.000 de IMM-uri (mai mult de 99% din firmele care există în prezent în România). În același timp, în Portugalia, Olanda, Estonia sau Cipru mediul antreprenorial înseamnă peste 200 de IMM-uri la mia de locuitori.
„O explicație pentru această poziționare ar fi nivelul scăzut al culturii antreprenoriale din România. Este firesc având în vedere tinerețea capitalismului românesc, care după 25 de ani de la Revoluția din 1989 abia este în faza unei prime schimbări de generație la conducerea afacerilor de familie românești. Prin urmare, este greu pentru România să concureze din acest punct de vedere cu țări care nu au cunoscut experiența comunistă și care au sute de ani de tradiție capitalistă în spate“, este de părere Alexandru Medelean, lider al echipei de Servicii Integrate pentru Antreprenori și Afaceri de Familie din cadrul firmei de consultanță și audit PwC România.
În opinia sa, printre cauzele care fac din România un slab „cultivator“ de antreprenori se numără și apetitul scăzut pentru risc al românilor, oferta de locuri de muncă bine plătite în companiile multinaționale pentru proaspăt absolvenți, ceea ce scade atractivitatea înființării unei afaceri pe cont propriu, lipsa capitalului și a mecanismelor de finanțare pentru start-up-uri, dar și inadecvarea curriculei academice, din care lipsește de cele mai multe ori educația antreprenorială.
Promisiuni multe, rezultate puțin vizibile
Deși afacerile mici și mijlocii au fost laitmotivul fiecărui program de guvernare prezentat de politicieni în ultimii ani, iar noi proiecte care să sprijine dezvoltarea IMM-urilor au tot fost puse pe masă de toare partidele politice, rezultatele au rămas la nivel declarativ. În piață, prea puține IMM-uri s-au creat cu bani de la stat, dat fiind faptul că programe cum este cel de înființare a unui SRL-D (afaceri pentru tineri debutanți) a primit mai puțini bani în fiecare an, iar bugetul de 5 mil. euro pus la bătaie de guvern se epuizează în mai puțin de trei luni și nu finanțează decât circa 500 de idei de business. În realitate, cele mai multe dintre aceste 500 de firme înființate ar exista oricum, suma maximă de 10.000 de euro alocată per afacere fiind mai mult un buget care ține businessul pe linia de plutire până la „punctul zero“ sau un buget „de urgență“. În cei trei ani de când programul funcționează tinerii cu vârste de până în 35 de ani au înființat aproape 14.000 de SRL-D-uri.
Pe site-ul departamentului pentru IMM-uri există în prezent doar două rapoarte de activitate, ambele fiind semnate de fostul ministru pentru IMM-uri și turism Maria Grapini, în care se arată că programele destinate IMM-urilor au primit în 2013 de la bugetul de stat doar 76 mil. lei (17 mil. euro), cel mai mare buget fiind alocat întreprinzătorilor tineri, respectiv 24 mil. lei (circa 5,4 mil. euro). În astfel de condiții, este greu de crezut că mediul de business mic (care contribuie cu aproape 60% la PIB, potrivit unei analize prezentate în strategia guvernului pentru IMM-uri și mediul de afaceri până în 2020) este considerat cu adevărat o axă prioritară pentru autorități. Ambiția Guvernului este ca în următorii șase ani să ajungă la 36 de firme la mia de locuitori, adică la un sold de 670.000 de companii în economia locală. Cum poate face acest lucru în contextul în care, spre exemplu, pentru programul SRL-D bugetul a fost mai mic anul acesta cu aproape 50% față de cel din 2012, iar programe precum Kogălniceanu sau „Prima casă“ pentru IMM-uri fie au fost sistate, fie nu au rezultate notabile, rămâne un mare semn de întrebare.
„(…) Sunteți extrem de rezistenți și toate guvernele din ultimul timp (...) au făcut, sigur, fără voie, nu cu voie, toate eforturile, ca dumneavoastră să nu mai existați; când văd aceste cifre, că au rezistat companii, unele chiar s-au dezvoltat, este un semn bun; nu înseamnă că pornim ca înainte de '89, adică mai mergem, mai puteți rezista la niște taxe și impozite și controale (…)“, spunea premierul Victor Ponta la jumătatea anului trecut la evenimentul de lansare a Cărții albe a IMM-urilor. Și avea dreptate. Nu puțini sunt micii antreprenori care chiar și după unul sau doi ani de la înființarea unei afaceri se simt îngropați de taxe peste taxe, de controale menite să îi amendeze și mai puțin să-i îndrume, de schimbări constante ale legislației și de surse prea mici de finanțare pentru a înființa adevărate structuri de business și nu doar unele „de colț de stradă“.
Antreprenoriatul, „colacul de salvare“ al celor fără loc de muncă
„Prima problemă a micilor antreprenori cred că este finanțarea. Eu nu pot să iau acum credite minore să îmi plătesc dările către stat, chiar dacă businessul meu a ajuns la punctul zero și se dezvoltă încet, pentru că nu am un istoric profesional care să le confere băncilor o siguranță. Apoi este problema birocrației. Sunt foarte multe taxe, legislația se shimbă mereu, iar ajutoarele acelea date de stat sunt praf în ochi, pentru că ai nevoie de mai mulți bani pentru a face o afacere și pentru a o susține până ajungi să faci profit“, explică Mircea Simionescu, un antreprenor care și-a deschis o curățătorie în urmă cu un an și jumătate în Capitală.
În prezent, cele mai multe IMM-uri (90%) au mai puțin de zece angajați, iar modele de afaceri preferate de tinerii care își înființează o afacere cu ajutor din partea statului continuă să fie atelierele auto sau restaurantele pe care le pot deschide chiar în curtea casei și pentru care echipamentele reprezintă o investiție modică. Dintre cele peste 470.000 de IMM-uri din țară aproximativ 200.000 au zero angajați. Cu alte cuvinte, acestea sunt o sursă de venit pentru o singură persoană, patronul, sau consultantul de cele mai multe ori.
Pe de altă parte, în Austria, statul european cu cele mai puține IMM-uri la mia de locuitori (11), cea mai mare parte a lor (aproape 64.000 din peste 95.000 de IMM-uri) au peste 250 de angajați.
„Pentru România indicatorul IMM-uri la mia de locuitori este puțin înșelător pentru că este mai mult o formă de autoangajare. Astfel, o bună parte din aceste businessuri sunt deschise în anumite sectoare, cum ar fi comerț cu amănuntul, cunoscutele «chioșcuri de la colț», în agricultură sau chiar în media unde înființarea firmei este o formă de plată. Nu pot fi comparate cu cele din Austria sau Germania care au o oarecare structură de producție. Iar Olanda, spre exemplu, se știe că este atractivă pentru mulți datorită fiscalității mai relaxate“, spune analistul economic Aurelian Dochia.
Chiar dacă România este codașă la capitolul spirit antreprenorial, curajul în rândul românilor a început să crească, numărul de IMM-uri crescând ușor din 2012. De altfel, pentru anul acesta Comisia Europeană estimează că România se va apropia de numărul de IMM-uri care existau în economie în anul „de grație“ 2008.
Obiectivele Ministerului pentru IMM-uri din strategia propusă pentru 2020
Principal indicator de rezultat pentru anul 2020 este soldul net de IMM-uri active economic, care să depășească pragul de 670 mii de întreprinderi în economia României. Guvernul consideră că obținerea unui spor de circa 41,23% al numărului de IMM-uri active economic, în următorii aproximativ șapte ani, constituie un obiectiv strategic realist. În termeni de „densitate a IMM-urilor la 1.000 de locuitori“, atingerea acestei ținte strategice înseamnă funcționarea 36 de întreprinderi la mia de locuitori în 2020. În ceea ce privește angajații în sectorul IMM, Guvernul României consideră că trebuie depășit pragul de 3,2 milioane angajați în IMM-urile active din economia României. Cum va face să ajungă la acești indicatori rămâne un mister în condițiile în care de șase ani numărul de IMM-uri nu reușește să treacă peste 500.000 de firme.
0 comments :
Trimiteți un comentariu