Sistemul bancar ar fi trebuit să fie în fruntea relansării economiei după criză. Dar din păcate este exact pe dos. De-abia acum băncile sunt forțate să își recunoască cadavrele din bilanțurile lor, iar companiile și populația, clienții buni, plătesc pentru acest lucru, pentru nerestructurarea băncilor timp de patru ani și acoperă de la ei creditele neperformante ale băncilor.Timp de patru-cinci ani, bancherii și-au ascuns creditele neperformante pe unde au putut, cu ajutorul BNR, dar și al FMI, ceea ce a dus ca în final nota de plată să fie plătită de economie. Nu numai că a fost nevoie de împrumutul de la FMI de 20 de miliarde de euro din 2009, dar nota de plată se ridică acum la încă câteva miliarde de euro pentru creditele neperformante. Acum două luni, Banca Națională, probabil cu spatele la zid și săturându-se să fie arătată cu degetul că România este pe locul trei în Europa la credite neperformante, după Grecia și Slovenia, a făcut ceea ce trebuia să facă în mod activ lună de lună din 2010 încoace. Să oblige băncile să își recunoască creditele neperformante și să plătească pentru acest lucru. Dar nu din banii clienților buni, ci din banii acționarilor.
Timp de cinci ani, bancherii au avut un respiro prin care au putut să își constituie provizioane pentru creditele neperformante. Spre exemplu, la un credit de consum, cu un cost de 9-15% pe an, să știți că cel puțin trei puncte procentuale reprezintă costul pentru provizioane, adică ce își recuperează o bancă din creditele date anterior care au devenit neperformante.
Banca Națională s-a asigurat în toți acești ani de criză că băncile au lichiditate și solvabilitate suficientă pentru a nu avea probleme. Dar doar atât. BNR ar spune că nu este treaba ei să se asigure că băncile sunt principalul motor de finanțare și susținere al economiei. Din cauza acestui lucru bancherii nu s-au mai uitat înainte, băncile-mamă au retras din liniile de finanțare cât au putut, iar economia a rămas fără un motor. Nu știu cum ar putea să răspundă Banca Națională sau guvernatorul Mugur Isărescu la întrebarea: De ce sistemul bancar românesc s-a întors în timp, gradul de intermediere financiară fiind la un nivel mai scăzut decât înainte de intrarea în UE în 2007. Dacă în 2007, România avea un grad de intermediere financiară - active bancare raportate la PIB de 60%, iar în 2009 a ajuns la 67%, în 2013 gradul de intermediere s-a prăbușit la 57%, ceea ce este dramatic.
Dacă sistemul bancar nu finanțează economia, atunci cum să crească România? Numai pe baza finanțărilor date de multinaționale sau pe baza banilor “la sacoșă“ care intră în companii? În acest moment, sistemul bancar românesc, unde atât băncile, cât și Banca Națională au pierdut bani în 2013, este piatra de moară care atârnă la gâtul economiei și care o scufundă prin costurile de împrumut și politicile restrictive de acordare a creditelor.
Degeaba sistemul bancar este îndopat cu lichiditate, iar solvabilitatea este în parametri, dacă banii nu se duc în economie și se plimbă doar între bănci, BNR și stat.
Vineri, acțiunile Erste s-au prăbușit cu 16% după ce grupul austriac a anunțat un cost al riscului pe România la BCR de 800 de milioane de euro. “În urma recomandărilor Băncii Naționale, BCR a decis constituirea de provizioane suplimentare aferente portofoliului de credite neperformante. În contextul acestor măsuri, costurile cu riscul sunt anticipate a depăși semnificativ rezultatul operațional în anul 2014“, se spune în anunțul BCR. Într-o traducere liberă, BCR, ca de altfel aproape toate băncile din sistem, și-a ascuns cadavrele în bilanț de-a lungul celor cinci ani, în speranța că nimeni nu le va descoperi. Până la urmă au ieșit la suprafață, iar costurile sunt destul de ridicate. Asta nu ar fi o problemă, pentru că în economii deschise, aceste lucruri se petrec curent. Problema este că această curățenie apare târziu, după cinci ani, iar nota de plată o plătește economia.
Acțiunile Erste scad cu 15% la bursă după ce banca austriacă a anunțat o majorare a costului riscului de credit cu 700 milioane de euro
BCR, făcând parte din grupul Erste, care este listat la bursă, trebuie să anunțe această curățare a bilanțului. Dar sunt multe alte bănci care nu vor anunța acest lucru, cu toate că și la ele este aceeași situație.
“Vulturii“ de credite neperformante estimează că vor ieși la suprafață până la finalul anului cel puțin 3-4 miliarde de euro de NPL-uri (non-performing loans).
Dacă tot acest proces de curățenie ar fi fost început din 2010, sistemul bancar românesc ar fi fost acum principalul susținător al revenirii economiei, nu piatra de moară. Dacă BNR nu ar fi uitat experiența anilor Ô90, atunci când statul român a acoperit din buget credite neperformante de trei miliarde de dolari, poate că sistemul bancar nu ar pierde sânge ca acum, iar gradul de intermediere financiară nu s-ar fi prăbușit. Este o dezamăgire totală din punctul de vedere al administrării unui sistem bancar faptul că intermedierea financiară a scăzut când România a ajuns în Uniunea Europeană și când are un sistem bancar care este controlat în proporție de 80% de băncile străine, europene.
0 comments :
Trimiteți un comentariu