România s-a pus sub pavăza militară a Statelor Unite, dar investițiile americane se lasă așteptate. O altă situație care trebuie lămurită este miliardul de euro dat Bechtel pentru numai 50 de kilometri de autostradă finalizați.Scutul antirachetă dezvoltat de americani la Deveselu (Olt) este pe cale să devină și cea mai importantă investiție americană în România.
Inițial, scutul necesita investiții de 400 de milioane de dolari, adică sub un sfert din investițiile americane directe în România la nivelul lui 2011 (1,4 mld. euro), când se făcea estimarea. Acum, în noul context în care România devine frontieră a unui nou război nedeclarat, dar cu destul background încât să nu lase nimănui iluzia că se poartă cu creionul pe hârtie, „geostrategia“ s-ar putea dovedi mai importantă decât la momentul parafării deciziei de construire a scutului în România.
O precizare: investiția în scut ar putea fi mai importantă nu pentru că americanii se gândesc să investească masiv în România în domeniul militar astfel încât țara să simtă și economic o astfel de măsură, ci că, tocmai contrar a ceea ce aștepta administrația de la București, investițiile americane totale aici nu cresc după instalarea scutului american antirachetă. Economiile coloșilor nu au sentimente. În 2003, totalul investițiilor străine în România era de 9,6 mld. euro, iar America avea investiții directe de 324 mil. euro, adică 3,4% din totalul investițiilor străine directe.
Zece ani mai târziu, în 2012, totalul investițiilor străine în România era de 59 de miliarde de euro, iar investițiile americane erau de 1,8 miliarde de euro, adică 3,1% din totalul investițiilor străine în România. Investițiile străine directe totale au crescut în zece ani de peste șase ori, dar cele americane cu mai puțin, de 5,5 ori. Iar schimburile comerciale româno-americane sunt la un nivel foarte redus, 1,4 mld. euro (sub 2% din schimburile comerciale totale ale României), adică doar cu puțin mai mari decât cu Republica Moldova, o țară de 3,5 milioane de oameni.
Spre comparație, aceeași este situația și cu Polonia, de asemenea o țară unde SUA vor să construiască un scut antirachetă. Aici, la finalul anului 2012 soldul investițiilor directe străine americane era de 8,1 miliarde de euro, adică 4,5% din soldul total al investițiilor directe străine.
Nu același lucru se poate spune despre țara vecină Ungaria. Aici soldul investițiilor directe americane se ridică la 19,3 miliarde de euro, cifră valabilă pentru sfârșitul anului 2012, ceea ce reprezintă aproape 12% din total.
Nu ar fi de mirare ca, în timp, scutul antirachetă dezvoltat de americani la Deveselu (Olt) să devină și cea mai importantă investiție americană în România. Inițial, scutul necesita investiții de 400 de milioane de dolari adică sub un sfert din investițiile americane directe în România la nivelul lui 2011 (1,4 milirde de euro) când se făcea estimarea.
Următoarele supercompanii americane au făcut investiții majore în Ungaria: General Electric, Alcoa, Coca-Cola, Pepsi Co, General Motors, Procter & Gamble, Ford, Citibank, Exxon Mobil, McDonald’s, Burger King, Cisco, Microsoft, Oracle, Johnson & Johnson, Pfizer, Dow Chemical, iar acestea sunt doar câteva.
Americanii în România
În România există 3.900 de firme cu acționariat american. Acestea au raportat pentru anul trecut o cifră de afaceri de 15,8 mld. lei (3,6 mld. euro) și un profit de 685 mil. lei (156 mil. euro). Companiile americane au în România 40.300 de angajați.
Dar între timp România a intrat în NATO, a acceptat baze americane aici (la Constanța), a acceptat scutul american antirachetă, cu tot ceea ce înseamnă el, în primul rând o relație execrabilă cu Rusia - țară în care România exportă de 1,4 mld. euro, cât întreg volumul schimburilor comerciale româno - americane. Doar că investițiile americane nu au crescut, ceea ce infirmă teza, destul de pitorească de altfel, că investițiile vor veni de vreme ce ele sunt apărate de un scut american.
James D Syring (stânga), vice amiral al SUA, Traian Băsescu, președintele României, James N Miller, subsecretarul american pentru Apărare și Mircea Dușa, ministrul apărării, la începutul lucrărilor la scutul antirachetă de la Deveșelu (județul Olt).
De ce nu cresc investițiile? Cea mai simplă explicație este aceea de oportunitate. Doar că „oportunitatea“ este un termen mereu tradus în funcție de ora la care se trezește fiecare. Un ambasador al Marii Britanii în România, Martin Harris, a explicat când a vorbit de investițiile reduse ale Regatului Unit aici, că România este departe de Londra și, prin tradiție, nu am avut relații comerciale. Altfel spus, obișnuința ceaiului de la ora 5 funcționează și în afaceri. Americanii nu ar zice niciodată asta.
Ei recită o suită de fraze din care nu lipsesc cuvinte ca „predictibilitate“, „tratament egal“, deși sunt mai egali decât toți dacă socotești de câte ori au fost primiți la Palatul Victoria în ultimii ani sau după câte ajutoare de stat primesc companiile americane.
În ultima vreme au revenit în discursul lor fraze precum „stat de drept“ sau „respectarea regulilor democrației“. Ele exprimă o îngrijorare formulată public și explicit, dar este greu de cuantificat cât este ea de reală și este și mai greu de cuantificat efectul ei practic.
Formal, și oamenii politici ascultă ce spun reprezentanții SUA la București, gândind, probabil, că un diplomat are un mandat pe care îl onorează și nu este bine să te pui rău cu americanii. Nu există om politic român din epoca postrevoluționară care să nu fi dorit să-și apropie ambasada SUA de la București, prima verigă în lanțul complex al unei întâlniri la vârf cu reprezentanții administrației americane. Unii președinți sau candidați prezidențiali au lăsat să se înțeleagă chiar că sunt binecuvântați de Casa Albă într-un demers al lor oarecare, dar niciodată nu am știut dacă e capriciu sau adevăr.
Relațiile între România și SUA, atât cât le putem privi din public, sunt însă foarte bune și ele sunt încărcate pozitiv, fără îndoială, de complicata istorie de aici. Cu toții am avut bunici care i-au așteptat pe americani acum 70-60 de ani. Azi, într-o mai puțin complicată istorie (chiar dacă criza ucraineană este gravă, un război cu Rusia este încă de neimaginat), primim garanții ferme de securitate din SUA.
Este foarte bine că avem aceste garanții, dar parcă ele nu prea ne trebuiau acum. Sau nu în acest fel, al întăririi unei prezențe militare. Un nivel al investițiilor americane în România de 10- 20 de ori mai mare decât acum ar fi fost o garanție mai puternică pentru securitatea României decât baza militară de la Kogălniceanu. O fabrică Ford la Iași ar fi fost un scut antirachetă mai bun decât cel de la Deveselu. În fond, Rusia este greu de sancționat pentru derapajele ei pentru că țările Alianței Nord-Atlantice țin foarte mult la investițiile pe care le-au făcut în această țară.
Mizele sunt mari în România, atât pentru americani, cât și pentru români, dovadă fiind faptul că rezervele de gaze naturale din Marea Neagră ale României s-au dovedit foarte tentante pentru Exxon Mobil, un colos petrolier american și printre puținii străini cărora li se permite exploatarea acestor resurse. De asemenea, fondul american de investiții Franklin Templeton deține și tranzacționează, prin Fondul Proprietatea, acțiuni la cele mai valoroase companii energetice de stat ale României.
Însă până acum businessul american s-a făcut remarcat în România mai ales prin două chestiuni controversate, gazele de șist și aurul. Grupul Chevron a ieșit în evidență prin explorarea gazelor de șist la Pungești, unde-și continuă activitatea în pofida opoziției populației. Iar aurul de la Roșia Montana este râvnit de Gabriel Resources, o companie canadiană, dar care are în spate banii unor investitori americani puternici precum John Paulson și Thomas Kaplan.
Un alt minus este „afacerea“ Bechtel, în care România a plătit 1,4 mld. euro pentru doar 52 km de autostradă finalizați, o situație care umbrește relațiile dintre cele două state.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu