Bancherii nu se reped (încă?!) să deschidă umbrelele. Cererile de credit în general, cele de credit ipotecar în special, sunt întoarse pe o parte și pe alta. Analizele sunt uneori riguroase, alteori doar meticuloase, criteriile în baza cărora sunt împrumutați bani sunt severe.Semnificativ, cu deosebire, este faptul că dominante în comunicatul BNR de luni sunt notațiile având în vedere împrejurările favorabile, interne și externe, pentru cea de-a treia scădere din acest an a dobânzii-cheie. Reducerea dobânzii de politică monetară, de la 3,50 la 3,25 la sută, a luat astfel caimacul în cele mai multe dintre dezbaterile publice pe teme economice, atâtea câte au mai putut să aibă loc într-un moment cu agenda plină de evenimente politice și juridice. Iar mulți analiști nu s-au mai grăbit să afirme, așa cum au făcut de nenumărate ori, că decizia BNR din 4 august 2014, privind reducerea dobânzii-cheie cu 0,25 de puncte procentuale, nu va mișca în jos costul creditelor.
„E prea mic pasul“ au spus, totuși, unii. Numai că băncile, chiar încurajate de slaba concurență din sistemul nostru bancar, nu vor avea încotro și se vor vedea nevoite să se racordeze la tendința imprimată de Banca Națională. Aceea de a da în jos dobânzile la credite. NU e o predicție. E o realitate. De mai multe luni creditele se înmulțesc, iar dobânzile active, cele percepute de băncile comerciale, scad.
Nu mai suntem în 2010 și 2011, când prevestirile alarmiste se înmulțeau. Erau avansate idei potrivit cărora „o piață a creditului nici nu ar mai exista“, iar „dobânda-cheie a BNR ar fi doar un simplu reper pentru bănci și nimic mai mult“. Unii analiști și comentatori financiari se grăbiseră atunci să formuleze diagnostice grave, între care cel de „blocare a canalului de transmitere a politicii monetare“. Li s-au alăturat câțiva economiști din bănci, care au încercat să le țină isonul. Cu vorbe. Contrazise însă de realitate. Banca centrală acorda dobânzii-cheie un rol major în contextul politicii monetare. Iar hotărârile în materie erau rodul unor analize dintre cele mai complexe și al unor judecăți de valoare, care luau în calcul întregul ansamblu al vieții economice.
Calibrarea ratei dobânzii de politică monetară la niveluri optime sau cel puțin adecvate preocupă și astăzi, în cel mai înalt grad, Banca Națională. Întrebarea este și acum: dobânzile, încotro? În noiembrie 2011, devenise limpede că Banca Națională inițiază un ciclu de reducere treptată a dobânzii de politică monetară. Ciclu care nu s-a încheiat.
Voi nota câteva detalii citind cu atenție Comunicatul Băncii Naționale din 4 august. Câteva idei, menționate negru pe alb, ne ajută să descifrăm motivele ce au determinat Consiliul de Administrație al BNR să adopte o nouă măsură de reducere a dobânzii-cheie. Decizia, în acord cu majoritatea așteptărilor, a plecat de la faptul că dinamica prețurilor de consum s-a îmbunătățit radical. Un argument, desigur real, căruia i s-ar putea adăuga și altele. În primul rând, acela că economia a scăpat de șocul produs de deficitele externe dramatic de mari. Apoi, deși riscul unor turbulențe externe e încă mare, România are acum șansa să alinieze rata anuală a PIB-ului lângă cele mai bune rezultate europene.
De ce, atunci, BNR înaintează cu pași mici, reducând dobânda cu numai 0,25 de puncte procentuale și nu a făcut un pas mai mare? Fiindcă, în afară de rata dinamică a inflației, Banca Națională ia în calcul două stări de echilibru a căror importanță este cardinală: între stabilitatea prețurilor și stabilitatea financiară; și între dinamica dobânzii de politică monetară și stabilitatea pieței valutare. Deși există o dorință generală ca dobânzile la credite să scadă mai repede, niciodată BNR nu va sacrifica acest echilibru.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu