Scriam pe 16 mai 2014 în articolul „Nu vă felicitați că nu aveți pentru ce. Creșterea economică a frânat față de 2013“ publicat în pagina 3 a Ziarului Financiar că nivelul creșterii de 3,8% (ulterior rectificat la 3,9%) de pe primul trimestru este numai aparent mulțumitor. Citez:„În realitate, trendul de accelerare a creșterii început în trimestrul II al anului anterior s-a rupt.(…) Iar trendul, așa cum îl dau exemplu statisticienii în cazul alegerilor, este determinant pentru rezultatul final, în cazul nostru creșterea economică de pe tot anul 2014. Un semnal vine și din încetinirea creșterii ajustate sezonier trimestru la trimestrul anterior (adică trimestru I al lui 2014 față de trimestru IV al lui 2013) care a fost de doar 0,1% (!), față de 0,8%,1,8% și, respectiv, 1,6% în cele trei trimestre anterioare. Cu alte cuvinte, înainte de a decola spre mult-așteptata creștere de 5-6% de care are nevoie România pentru a recupera decalajele față de vestul Europei, de fapt, economia este în plin proces de aterizare“.
De fapt, ajustările ulterioare au arătat cât de fragil a fost acel 0,1% subliniat la vremea respectivă cu un semn al exclamării, care s-a dovedit de fapt o scădere trimestru la trimestru de 0,2%. Care a fost urmată de -1% trimestrul II față de trimestrul I și gata recesiunea.
Și iată că într-adevăr, în loc de decolare avem o aterizare, iar toată lumea se întoarce spre un indicator luat în seamă numai când apar nori negri în economie: evoluția PIB trimestru față de trimestrul anterior.
Pentru că degeaba rămâne pe plus PIB-ul trimestrial față de trimestrul din anul anterior, cum este cazul în T2 2014 față de 2013 - +1,2%, dacă trimestru la trimestrul precedent a început alunecarea.
Pentru comparație, să observăm ce s-a întâmplat în 2008. Ca o apă care sapă pe dedesubt, care se infiltrează până dărâmă cu totul clădirea, scăderea trimestru la trimestrul precedent a pornit (tot cu 0,1%, cum se anunțase inițial în cazul trimestrului I pe 2014) în trimestrul 3 din 2008.
Recesiunea a început atunci de fapt în luna iulie 2008, așa cum în prezent recesiunea a început în ianuarie 2014.
Abia în T1 2009 a fost o scădere a PIB-ului față de aceeași perioadă din anul anterior, drastică: de 6,2%, deci la două trimestre distanță față de prima scădere. Dacă se va întâmpla la fel ca în perioada 2008-2009, prima scădere trimestru față de trimestrul anterior se va manifesta în trimestrul III 2014, pe care îl traversăm.
Și dacă luăm în calcul că T3 2013 a fost foarte bun, cu o creștere de 4,2% față de trimestrul anterior și una de 1,8% față de T3 2012, atunci scăderea an la an a PIB-ului din trimestrul 3 2014, care va fi anunțată pe 1 octombrie 2014, este ca și realizată. Pentru că ce poate urma în șirul creșterilor trimestriale față de aceeași perioadă a anului trecut începând cu T4 din 2004: 5,4%, 3,5% și 1,2% decât o scădere de cel puțin 0,5%?
Atunci să vezi ghiulea electorală.
Interesant este însă cât de mult i-a surprins această evoluție a economiei pe aproape toți analiștii din România. Se vede că indicatorii lunari - producția industrială, cifra de afaceri în comerțul cu amănuntul - au devenit aproape nerelevanți.
Când tocmai se părea că fusese găsit miracolul, piatra filozofală a macroeconomiei - deficit de cont curent strâns, sub 2%, inflație sub 2% și deficit bugetar tot sub 2%, dar creștere economică de peste 2%, iată că am pățit ca Nastratin Hogea, care i-a redus măgarului porția de mâncare sperând că poate trăi și fără până când acesta a sucombat.
De unde creștere economică cu deficit bugetar de 0,5% din PIB, inflație de 0,9%, deficit de cont curent sub 1% din PIB? Adică statul nu cheltuie, investitorii străini nu finanțează economia, ci, dimpotrivă, a venit timpul plății datoriilor externe, expunerea băncilor străine scade brutal, prețurile la bunuri și servicii stagnează pentru că cererea este în declin și firmele nu au deloc impulsul de a investi. Atunci, de unde creștere? Chiar există vreo mașină să meargă fără benzină?
0 comments :
Trimiteți un comentariu