Ce “otrăvește” America: Sărăcia, segregarea și distribuția inegală a avuției sunt bolile care macină economia SUA, cea mai veche democrație din lume și cea mai mare putere geopolitică mondială

Decretarea stării de asediu după o săptămână de proteste, cărora guvernul le-a pus în față forțe de ordine înarmate până în dinți și apărate de vehicule blindate, au scos din anonimat micuțul oraș american Ferguson și o problemă căreia cea mai mare putere economică de pe glob nu i-a găsit soluția, sărăcia, și polarizarea tot mai accentuată a societății, cu o periferie tot mai săracă și bogați tot mai bogați.

Rata medie oficială a sărăciei din SUA este de 15%, cu 46 de milioane de americani trăind sub pragul sărăciei. Indicatorul este cu puțin sub ce arăta în 1964 și nu s-a schimbat în anii post-recesiune.

În Ferguson, 22% din populație trăiește sub pragul național al sărăciei, de două ori mai mult decât în 2000, potrivit The Washington Post. În acest oraș, populația caucaziană predomina în urmă cu 40 de ani, iar acum aproape 70% din cei 21.000 de locuitori sunt afro-americani, potrivit France24.

Ferguson s-a confruntat în ultimii ani cu o migrație a locuitorilor caucazieni, care au lăsat în urmă o sărăcie structurală și afro-americani izolați de societate. Ce s-a întâmplat aici nu este ceva izolat. America, cea mai mare putere politico-economică-militară din la nivel mondial, și-a izolat continuu populația afro-americană în periferii lipsite de oportunități de dezvoltare economică și a ținut-o sub control cu tactici polițienești tot mai opresive, ceea ce a cultivat neîncrederea și ostilitatea, de ambele părți. În departamentul de poliție din Ferguson doar trei din cei 53 de angajați sunt afro-americani. De asemenea, reprezentarea populației afro-americane în structurile oficiale este masiv disproporționată. Șeful poliției locale și primarul sunt caucazieni. Protestele au început după ce un polițist caucazian a împușcat de mai multe ori pe 9 august un adolescent afro-american neînarmat.

Enclavizarea sărăciei

Numărul persoanelor sărace care locuiesc în suburbiile americane cu probleme a crescut de mai mult de două ori din 2000, comparativ cu un avans de 50% în orașe. Mai mult de jumătate din cei 46 de americani aflați sub pragul sărăciei triesc în suburbii.

Guvernul a stabilit în 2012 că pragul sărăciei este un venit anual de 23.492 de dolari pentru o familie de patru persoane. O analiză recentă a Brookings Institution arată că numărul săracilor crește de două ori mai rapid în suburbii decât în centrele orașelor, notează Bloomberg. Îngrijorător este un număr tot mai mare de economiști cred că modul în care este calculată rata sărăciei nu mai reflectă realitatea. Raportarea privind tabilirea pragului sărăciei se face la ce cheltuiau americanii pe mâncare în 1963. Astfel, o gospodărie care câștigă de trei ori mai puțin decât “coșul minim alimentar” din 1963 este sub pragul sărăciei. Însă modul în care cheltuie americanii s-a schimbat semnificativ de atunci. Oamenii cheltuiau în anii ’60 circa un 25% din bugete pe mâncare. În 2003, ponderea a ajuns la 13%, potrivit datelor oficiale. Fundația Gates a calculat cî acum americani cheltuie doar 6% pe alimente, însă au crescut cheltuielile pentru îngrijirea copilului și a sănătății. În plus, rata oficială nu ia în considerare anumite programe de protecție socială menite să-i ajute pe cei mai săraci americani. De asemenea, nu sunt luate în calcul nici taxele.

Venitul median pentru o gospodărie a fost în 2012 de 51.017 dolari, semnificativ mai mic decât era la sfârșitul anilor ’90 (56.080 de dolari), dacă indicatorul este ajustat în funcție de creșterea prețurilor, notează The Wall Street Journal.

În SUA, în efortul de a scoate economia din recesiune, Rezerva Federală a aruncat pe piețe mii de miliarde de dolari. Economia și-a revenit mai rapid decât, spre exemplu, în zona euro, dar de relansare și de banii guvernului au profitat mai ales cei bogați, care dețin diverse active financiare, cel mai puțin afectați de criză. Veniturile lor au crescut cel mai mult. Când se gândesc la inegalitatea veniturilor, mulți simt că nu este just ca persoanele cu venituri mici să vadă creșteri mici sau chiar deloc ale puterii lor de cumpărare, în timp ce aceia deja bogați își văd veniturile crescând. Însă mulți nu rea­li­zează că gospodăriile cu venituri mari care-și văd averea crescând în general nu chel­tuiesc banii suplimentari. Cei ale căror ve­ni­turi nu cresc nu au cum să cheltuiască mai mult și deci cum să ajute economia să creas­că.

Prestigioasa agenție de rating Standard&Poor;’s a avertizat că distribuirea tot mai inegală a avuției în SUA face economia mai vulnerabilă la crize și a încetinit revenirea de după cea mai severă recesiune post-belică.

Economists have long argued that a rising wealth gap has complicated the U.S. rebound from the Great Recession.

“Dezechilibrele economice par să ajungă la extreme care trebuie urmărite cu atenție deoarece afectează creșterea”, a consideră Beth Ann Bovino, economist șef la S&P.; Din aceasta cauză agenția a redus estimările de creștere pentru economia americană.

Sursa:
Ziarul Financiar

Autor:
Bogdan Cojocaru