Paradoxul rusesc: cum a ajuns cea mai mare țară din lume să importe 40% din mâncarea pe care o consumă

Kremlinul încearcă să îi convingă pe ruși că alimentele produse local sunt superioare celor importate din Occident care, în marea majoritate, sunt acum interzise și susține că a venit momentul ca agricultura rusească să se afirme. Rusia este a șasea cea mai bogată țară în terenuri arabile la nivel mondial, dar 40% din hrană este importată, scrie Financial Times.

Agricultorii consideră că ar fi nevoie de ani întregi de muncă și de investiții uriașe pentru a fi redusă dependența Rusiei de țările exportatoare de alimente. „Situația de astăzi din Rusia este unică prin faptul că avem mere proaspete, crescute natural, dar ale căror prețuri nici nu se apropie de cele ale importurilor“, a spus Dmitri Iuriev, viceministrul agriculturii. „Aproape jumătate dintre fructele produse în micile ferme și 20% din producția industrială de legume ajung la gunoi.“

Problema își are rădăcinile în transformările amețitoare care au avut loc după căderea sistemului comunist. Până în 1991, Uniunea Sovietică se mândrea cu o producție internă care putea întreține de una singură nevoile cetățenilor,  dar care cu greu dădea randament și care oferea consumatorilor o gamă limitată de produse.

Trecerea la capitalism din anii 1990 i-a determinat pe noii antreprenori să se orienteze către sectoare profitabile precum comerțul, mineritul și serviciile financiare.

Fermele aflate în proprietatea statului au fost împărțite, dar prea puțini au fost în stare să adune sume de bani suficiente ca să modernizeze sistemele de producție necesare alimentării pieței. Multi agricultori au preferat să-și abandoneze pământul și să își caute de muncă în Moscova, aflată în plină expansiune.

Guvernul a avut câteva tentative reușite de a rezolva problemele agricole. Autorită­țile au acordat subvenții prin intermediul băncilor de stat și al companiilor de leasing, reușind să pună din nou pe picioare producția de carne de porc și carne de pasăre care se prăbușise odată cu regimul comunist. Moscova se teme totuși să acționeze prea rapid. Iuriev a declarat că o creștere accelerată a producției de carne de porc sau de cereale ar putea veni la pachet cu reduceri de preț și ar alunga investitorii pe care guvernul încearcă să-i sprijine.

Și sectoarele de fructe și legume înregistrează pierderi semnificative din cauza absenței unei logistici moderne la nivel național și a unei infrastructuri adecvate de depozitare.

Yuriev a prezentat exemplul republicii Dagestan, componentă a Rusiei,  care are capacitatea de a produce fructe și legume de înaltă calitate, dar lipsa infrastructurii necesare pentru depozitarea și transportarea produselor perisabile forțează  Dagestan-ul  să transforme fructele și legumele în materii prime pentru alte produse, precum sucurile concentrate.

Jucători din sectorul agricol dau vina pe lipsa subvențiilor pentru agricultură. „Guvernul nu a făcut altceva decât să pună piedici în calea agriculturii“, spune Vasily Melnichenko, proprietarul unei ferme modeste din munții Ural. „Guvernul nu intenționează să ne ajute, ci dimpotrivă, ar prefera să părăsim terenurile și să lăsăm marile companii să extragă  resursele din pământurile noastre. Asta este ceea ce Rusia va face mereu: va exporta petrol și gaze“, a precizat Melnichenko.

Câteva țări din America Latină și-au exprimat deja intenția de a acoperi golul de pe piața alimentelor provocat de embargoul rusesc. Brazilia ar putea profita cel mai mult de situație, exportând în Rusia carne de vită, porc și pui, porumb și produse lactate. Peru ar putea trimite pe teritoriul rusesc carne și lactate iar Chile ar putea exporta pește. și Turcia are oportunitatea de a-și dubla exporturile de fructe, legume și pește către Rusia, potrivit Reuters.

Sursa:
Ziarul Financiar

Autor:
Bogdan Cojocaru