În cazul a opt din cei nouă inculpați condamnați în cazul ICA-Voiculescu este invocată de către procurori și admisă de către judecători o prevedere din Legea anticorupție care ar trebui să le dea frisoane tuturor celor care reprezintă sau au reprezentat statul într-o societate comercială.Este vorba de articolul 10 litera a) din Legea 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție:
„Stabilirea, cu intenție, a unei valori diminuate, față de valoarea comercială reală, a bunurilor aparținând operatorilor economici la care statul sau o autoritate a administrației publice locale este acționar, comisă în cadrul acțiunii de privatizare ori de executare silită, de reorganizare sau lichidare judiciară ori cu ocazia unei operațiuni comerciale, ori a bunurilor aparținând autorității publice sau instituțiilor publice, în cadrul unei acțiuni de vânzare a acestora sau de executare silită, săvârșită de cei care au atribuții de conducere, de administrare, de gestionare, de executare silită, de reorganizare ori lichidare judiciară se pedepsește cu închisoare de la 5 la 15 ani.
În afară de Dan Voiculescu, toți cei opt au fost reprezentanți ai statului în Agenția Domeniilor Statului sau în Institutul de Cercetări Alimentare și ar fi trebuit să protejeze activele acestuia.
Această prevedere a fost introdusă în Legea 78/2000 de guvernul Tăriceanu în septembrie 2005 prin Ordonanța de Urgență 124/2005 publicată în Monitorul Oficial 842/19 septembrie 2005.
După cum este formulat, articolul încearcă să acopere situațiile când reprezentanții statului ar stabili cu bună intenție o valoare sub cea a pieței în orice fel de tranzacții în care ar fi implicată compania pe care o conduc: la privatizare, la executare silită, la reorganizare sau lichidare și – foarte important – la orice operațiune comercială.
Astfel, una din cele două mari operațiuni de furt din banii statului - prin subevaluarea la vânzare a bunurilor acestuia – atât în cazul privatizării, cât și în cazul unor tranzacții obișnuite, comerciale, ar fi trebuit să fie acoperită. Însă până acum în foarte puține cazuri a fost folosită această prevedere pentru a stopa hemoragia activelor statului. Pe site-ul Departamentului Național Anticorupție, după cum se poate vedea în tabelul alăturat, au fost doar patru condamnări pentru subevaluarea bunurilor statului la privatizare, în afara cazului Voiculescu.
Acest articol, care aduce o pedeapsă destul de mare – de la 5 la 15 ani închisoare - ar trebui să îi facă pe reprezentanții statului în companii sau în orice autoritate mult mai atenți la modul cum administrează compania, însă pe cât de larg este formulată, pe atât de puțin este aplicată și luată în seamă de cei numiți în funcții publice.
De-a lungul timpului, niciunul din membrii consiliilor de administrație sau directorii companiilor de stat care au intrat în lichidare din cauza pierderilor uriașe – cum a fost cazul ARO Câmpulung, Tractorul Brașov sau Rocar București - sau al întreprinderilor care au fost aduse pe pierderi prin vânzarea la prețuri sub piață a producției cum este Oltchim- nu a fost trimis în judecată. Aceste pierderi au fost provocate nu numai de condițiile de piață, ci și de vânzarea activelor sau a producției companiilor la prețuri subevaluate.
O astfel de prevedere ar trebui să pună în gardă pe oricine semnează un act în numele unei companii de stat sau al unei autorități publice.
Însă realitatea arată că miile de membri de partid care își ocupă locurile în fiecare an în companii de stat și autorități publice abia așteaptă dreptul de semnătură pentru a vinde/a închiria/a cesiona la prețuri de nimic bunurile statului, provocând daune totale de sute de milioane de euro sau chiar miliarde de euro.
Spre exemplu, Hidroelectrica a vândut energie electrică sub prețul de piață timp de 8 ani, între 2004 și 2012, paguba statului fiind evaluată la aproape un miliard de euro.
Pe de altă parte, o prevedere similară ar putea să fie necesară și pentru a sancționa supraevaluarea la achiziții a bunurilor statului – cealaltă mare operațiune de devalizare a banilor publici, având în vedere că piața bunurilor și serviciilor cumpărate anual de stat se ridică la circa 20 de miliarde de euro.
Condamnările din dosarul Voiculescu
Dan Voiculescu (foto) - 10 ani
de închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani, în formă continuată
Corneliu Popa, fost președinte al Agenției Domeniilor Statului - 8 ani
de închisoare pentru infracțiunea de stabilire cu intenție a unei valori diminuate față de valoarea comercială reală a bunurilor la care statul este acționar în cadrul acțiunii de privatizare.
Jean Cătălin Sandu - 6 ani
închisoare pentru infracțiunea de complicitate la subevaluarea bunurilor statului în cadrul privatizării
Gheorghe Mencinicopschi - 8 ani
de închisoare pentru complicitate la subevaluarea bunurilor statului în procesul de privatizare
Sorin Pantiș – 7 ani
închisoare pentru complicitate la subevaluarea bunurilor statului în procesul de privatizare
Vlad Nicolae Săvulescu – 6 ani
închisoare pentru complicitate la subevaluarea bunurilor statului în procesul de privatizare
Flavius Adrian Pop – 5 ani
de închisoare pentru complicitate la subevaluarea bunurilor statului în procesul de privatizare
Gheorghe Sin și Constantin Baciu – 4 ani
închisoare cu suspendare, pentru complicitate la subevaluarea bunurilor statului în procesul de privatizare
Alexandru Petre, Grigogre Marinescu și Vica Ene - 3 ani
închisoare cu suspendare pentru complicitate la subevaluarea bunurilor statului în procesul de privatizare
Instanța a mai dispus:
- Confiscarea a trei terenuri intravilane și a unui imobil, unde sunt amplasate sediile Grivco și Antena 3, care vor trece în patrimoniul statului, liber de orice sarcină
- Câte 3 milioane de lei de la fiicele lui Dan Voiculescu, reprezentând contravaloarea acțiunilor deținute de acestea la fosta societate comercială ICA SA, donate de Dan Voiculescu și 3,5 milioane de dolari de la Dan Voiculescu, în calitate de beneficiar real al companiei Grivco SA, ca sume încasate cu titlul de chirie de la Romtelecom în perioada 2003-2006.
Doar alte patru condamnări privind privatizări frauduloase au fost obținute de DNA până în prezent
27 iunie 2013:
Achiție Ilie și Pavăl Dan Teofi au fost condamnați la 1,5 ani și respective 3,5 ani de închisoare cu suspendare condiționată pentru subevaluarea bunurilor Moldoforest Iași în procesul de privatizare al companiei. Privatizarea a avut loc în 2011.
6 iunie 2012:
Minea Nicolae și Conveianu Marin Petru, la 8 ani și respectiv 6 ani de închisoare, pentru infracțiunea de stabilire cu intenție a unei valori diminuate față de valoare comercială reală a bunurilor companiei de stat Alutus Râmnicu Vâlcea (fost OJT Vâlcea). Inculpații au fost trimiși în judecată în 2005.
Ei au fost obligați la plata a 3,8 milioane de lei către Ministerul de Finanțe.
19 martie 2012:
Chișeamera Victor, Florea Adriana și Rusu Daniela la 6, 5 și 3,5 ani de închisoare pentru subevaluarea bunurilor Comalex SA Alexandria. Ancheta a început în 2006. Inculpații au fost puși să restituie statului 890.000 de euro și circa 200.000 dolari.
16 martie 2010:
Grădinaru Ionel, Gavrilovici Valeriu, Burlui Gavril și Hegyi Simona Luminița au fost condamnați la câte 4 ani, 4 ani, 3 ani și opt luni și respectiv 2 ani cu suspendare pentru subevaluarea la privatizare a bunurilor Comcereal Iași.
Alte privatizări anchetate de DNA pentru care s-a efectuat trimiterea în judecată
2006
– privatizarea PAL SA Brăila. Inculpați: Boală Dan, Șerban Ana Maria, Sgârcitu Iulian, Vlăgeanu Aurelia
2011
– privatizarea CICO SA. Inculpați: Beraru Sorin Shmuel, Dulămescu Dumitru, Vasiliu Bujor Elena, Giurgiu Emil Alin, Mândrescu Corneliu, Bănică Octavian, Rădulescu Nelu, Nica Cornel, Mihăescu Horia Teodor
2008
– privatizarea Gerom Buzău. Inculpați: Gumă Valeriu, Mândruț Alexandru
Sursa
: site-ul Direcției Naționale Anticorupție -DNA
0 comments :
Trimiteți un comentariu