Strigătul de avertisment al marilor profesori de economie: Nu vă mai uitați la inflație pentru că nu există niciun pericol și începeți să cheltuiți banii în infrastructură pentru a ridica economiile

18 laureați ai Premiului Nobel critică mentalitatea economică tradițională spunând că inflația de care se tem monetariștii în prezent este „prostească“ în condițiile în care nu există perspective de creștere a consumului.

Guvernele ar trebui să finanțeze proiecte ample de infrastructură deoarece costurile investițiilor în drumuri, poduri și universități pălesc în fața efectelor precum reducerea șomajului și a cheltuililor pentru securitate socială și creșterea capacității de a produce bunuri cu valoare adăugată mare cu personal mai bine pregătit, spune Peter Diamond, laureat al Premiului Nobel pentru economie în 2010.

Diamond și-a prezentat ideea la o reuniune a celor mai în vogă economiști organizată în orașul bavarez Lindau și patronată de cancelarul german Angela Merkel. Economiști prezenți, dintre care 18 sunt laureați ai Premiului Nobel, au criticat mentalitatea economică tradițională spunând că inflația de care se tem monetariștii în prezent este „prostească“ în condițiile în care nu există perspective de creștere a consumului. Ei îndeamnă guvernele să dea drumul cheltuielilor pentru a resuscita economiile, scrie The Guardian.

Profesorul Christopher Sims, câștigător al Premiului Nobel pentru economie în 2011, a spus că monetariștii au impresia greșită că în economia actuală majorarea datoriilor ar echivala cu majorarea masei monetare și că de aceea ar putea determina accelerarea inflației.

Sims a explicat că datoriile vin la pachet cu o dobândă, ceea ce arată că banii  nu sunt obținuti gratis. El a adăugat că băncile centrale au pompat bani în economii cu scopul de a stimula împrumuturile bancare, de a determina consumatorii să cheltuiască și de a aduce inflația la un nivel rezonabil. Această politică monetară neconvențională, cunoscută sub numele de „quantitative easing“, a eșuat, iar cererea în rândul consumatorilor nu a crescut, astfel că impactul asupra inflației este neglijabil.

Sims consideră că „quantitative easing“ nu dă rezultate atunci când guvernele acompaniază achizițiile de bonduri cu avertizări că datoriile va trebui contrabalansate fie prin diminuarea cheltuielilor, fie prin majorarea taxelor. Chiar și în lipsa acestor măsuri, consumatorii și-au dat seama că economia are nevoie de resurse suplimentare pentru a satisface nevoile numărului tot mai ridicat de pensionari și pentru a suporta costurile cu sănătatea într-o societate cu populație îmbătrânită. Tinerii de astăzi se tem că ei sunt cei care va trebui să acopere deficitul de resurse în viitor și refuză să cheltuie banii generați de băncile centrale.

Vernon Smith, câștigător al Premiului Nobel în 2002 completează teoriile lui Sims cu o analiză a pieței imobiliare americane, care arată cum consumatorii evită să investească banii puși la dispoziție de băncile centrale de teama unor creșteri ale taxelor în viitor și preferă să achiziționeze imobile.

Același lucru se întamplă și în Mare Britanie, britanicii preferând să aloce banii activelor tangibile și sigure în loc să investească în ceva riscant. Smith explică atracția investitorilor pentu imobile ca rezultat al regimului fiscal lejer din acest sector comparativ cu alte sectoare de investiții mai profitabile. Toți banii se duc în proprietăți imobiliare și aduc economia în același punct în care era și în 2003 - 2004.

Sursa:
Ziarul Financiar

Autor:
Mădălina Bodârlău