Trei sute de ani de uniune politică dintre Scoția și Anglia ar putea dispărea dacă rezultatul referendumului de joia viitoare va fi un "DA" hotărât al scoțienilor, iar o contribuție fundamentală la acest deznodământ ar fi cea a actualului premier scoțian, Alex Salmond, pe care presa britanică l-a poreclit un "Braveheart" al zilelor noastre.Adept fervent al naționalismului, Salmond a revenit pe scena politică după ce a fost exclus din partidul său, și a reușit aproape de unul singur să restaureze autoritatea și puterea potențială a parlamentului scoțian.
Alex Salmond, premierul scoțian din spatele mișcării de independență a Scoției, era văzut de guvernanții britanici ca fiind inofensiv, iar visul său de a rupe legătura veche de trei secole ca fiind doar un vis. Însă liderul Partidului Național Scoțian este la doar câteva zile depărtare de un referendum istoric și a reușit în ultimul moment să îi aduca pe politicienii guvernului de la Londra în Scoția pentru a susține unirea.
Pe numele său complet Alexander Elliot Anderson Salmond, 60 de ani, premierul Scoției este fiu de funcționari publici din localitatea Linlithgow. A urmat liceul în orașul natal, pentru ca apoi să studieze economia și istoria medievală la Universitatea din St. Andrews.
Ideile politice timpurii ale lui Salmond se identificau cu doctrina laburistă, însă în orașul scoțian care încă mai poartă urmele luptei de independență purtate de Bruce și Wallace, el a simțit că în cadrul uniunii britanice, Scoției îi lipsește ceva: acel ceva s-a dovedit a fi chiar el însuși, notează Independent.
Salmond a fost economist la Biroul Scoțian, s-a căsătorit cu șefa lui, Moira, iar apoi s-a angajat la Royal Bank of Scotland, specializându-se în domeniul petrolier.
Politica a rămas însă visul lui. S-a orientat spre extrema stângă, însă a fost exclus din formațiunea politică SNP MP în 1979. Fostul premier britanic Gordon Brown se amuza catalogând setul de idei politice ale scoțianului drept "Alex in Wonderland".
În 1990 a reușit să revină în fruntea partidului, după ce fostul lider Gordon Wilson a ales să se retragă. "Nu prea po'i să câ;tigi în fața lui Salmond, pentru că el nu cunoaște conceptul de înfrângere. Chiar dacă pierde primele dăți, va reveni iar și iar până va reuși. El ia foarte în serios ideea că Scoția a fost independentă timp de 1000 de ani, înaintea uniunii cu Marea Britanie. Acum, este cel mai bun politician care joacă rolul de așteptare", afimă despre el Gordon Wilson.
Doi politicieni au avut un impact major asupra lui Salmond: Margaret Thatcher, care a folosit Scoția ca laborator de testare pentru noi taxe, și Tony Blair, care a crezut că le va oferi scoțienilor iluzia de independență printr-un parlament scoțian.
După ce a refuzat în repetate rânduri primul loc pe scnea politică scoțiană, Salmond și-a asumat în 2007 conducerea guvernului care avea susținere parlamentară minoritară. Trei ani mai târziu a reușit să facă ce și-a promis încă de la St Andrews: a declanșat procedura de referendum și a așteptat răbdător ca liderii de la Westminster să îl subestimeze.
La începutul lunii septembrie 2014, sondajele au dezvăluit o realitate la care nimeni nu se aștepta în urmă cu patru ani.
Potrivit unui sondaj realizat de YouGov/Sunday Times, tabăra celor care susțin independența este creditată cu 51 la sută din intențiile de vot, în timp ce tabăra opozanților numără 49 la sută.
Unioniștii din cadrul "Better Together", susținători ai menținerii Scoției în interiorul granițelor Marii Britanii, au fost pe primul loc timp de multe luni, dar diferența față de separatiști s-a redus considerabil în sondajele din ultimele zile.
Premierul britanic David Cameron, liderul laburist Ed Miliband și liderul liberal-democraților Nick Clegg, într-o demonstrație rară de unitate, se vor deplasa în Scoția pentru a milita împotriva referendumului de independență.
Scoția a dovedit, prin mișcarea de obținere a independenței, separatiștilor din Flandra până în Veneția că visul de a prelua controlul asupra propriului viitor poate deveni realitate. Redesenarea hărții Europei are ramificații care ajung la guverne, la instituții financiare, la relațiile internaționale, la companii și investitori, scrie Bloomberg.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu