Publicația britanică The Telegraph titrează că dacă ceva decisiv nu se întâmplă în Italia, această țară se îndreaptă spre „tatăl și mama default-urilor suverane“ și propune o soluție „simplă“ pentru problemele Italiei, ieșirea din zona euro. Financial Times, o publicație economică britanică de prestigiu, notează că povara datoriei italiene este povară pentru toată lumea și că este nevoie de politici coordonate „pentru a face posibil ca Italia să rămână în zona euro“.Într-un articol publicat în The Telegraph sub titlul „Soluția pentru problemele Italiei este chiar simplă – părăsiți euro“, Roger Bootle, managing director la Capital Economics, scrie că Italia este o țară bogată în frumuseți naturale și comori istorice, cu orașe minunate și peisaje frumoase, cu oameni minunați, mâncăruri și vinuri bune și cu un mod de viață atractiv, dar una care nu funcționează.
Bootle explică că în anii ’50 și ’60 economia, în proces de industrializare, a urcat în pofida politicii haotice și a guvernelor disfuncționale în liga țărilor cu cele mai mari PIB-uri. În 1979 PIB-ul italian l-a depășit chiar pe cel britanic. Însă problemele au persistat. Deși tendința era ca inflația să accelereze, soluția problemei era la îndemână, respectiv slăbirea lirei, și astfel economia putea continua să crească. Până când totul a început să meargă greșit. Marea Britanie a depășit Italia în 1995, iar de atunci distanța dintre cele două state continuă să se mărească.
De când s-a format zona euro, în 1999, ritmul mediu de creștere al economiei italiene este de 0,3% pe an, „cu alte cuvinte, apoape deloc“.
Dar nu toate aceste probleme sunt cauzate de adoptarea euro. Italia are nevoie disperată de reforme și totuși sistemul politic pare incapabil să livreze ceea ce trebuie. Italia este una dintre principalele țări afectate de creșterea piețelor emergente.
În timp ce Germania exportă în principal produse din clasa superioară a tehnologiei, Italia s-a specializat pe bunuri din clasele inferioare pe care China le produce mai ieftin.
Euro nu a ajutat Italia deoarece, de la început, în această țară costurile au continuat să crească mai rapid decât în Germania sau alte state. De această dată, Italia nu se poate ajuta prin intervenții asupra cursului de schimb.
„Opțiunea radicală pentru Italia este să renunțe la euro și să permită unei monede slabe să genereze un boom al exporturilor, să accelereze inflația, să ușureze povara datoriilor și să aducă mai multe venituri din taxe la buget“, concluzionează Bootle.
„Povara datoriei italiene este o problemă pentru noi toți“
În Financial Times, un articol cu titlul „Povara datoriei italiene este o problemă pentru noi toți“ atrage atenția că „cea mai mare întrebare privind stabilitatea Europei este ce se va întâmpla dacă Italia continuă să stagneze, așa cum o face de 15 ani“.
Articolul arată că poziția economică a Italiei este nesustenabilă și va avea ca finalitate intrarea statului în incapacitate de plată dacă nu va interveni o schimbare bruscă și de durată în traiectoria creșterii economice. Dacă Italia intră în default, viitorul ei în zona euro va intra sub semnul îndoielii, și chiar cel al întregii zone euro.
Dacă Italia continuă să stagneze anul viitor și în 2016, raportul datorie/PIB se va îndrepta spre 150% din PIB. „Problema nu este numărul, ci tendința.“
Prestigioasa revistă londoneză de business The Economist scoate în evidență volatilitatea politicilor autorităților italiene și notează că premierul italian Matteo Renzi a detaliat pe 16 septembrie programul guvernului său până în mai 2017. Miezul reformei consta în relaxarea regulilor restrictive privind angajările și concedierile. Nevoia de reformă este atât de urgentă, încât guvernul ar adopta noua legislație prin decret dacă parlamentul ar respinge-o, a spus atunci Renzi.
Însă cu doar două săptămâni înainte, pe 2 septembrie, când și-a prezentat agenda, premierul nu a menționat nimic notabil despre reforma de pe piața muncii. Iar un website nou în care era detaliat programul de guvernare nici măcar nu menționa reforma.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu