Fostul premier italian Mario Monti atrage atenția, într-un articol publicat în The Financial Times, asupra obiceiului pe care și l-au făcut liderii europeni de a da vina unii pe alții pentru problemele economice ale UE și că Uniunea poate rămâne o comunitate armonioasă doar dacă se respectă regulile de disciplină bugetară și se investește pentru a avea mai multă creștere.În urmă cu trei ani, zona euro risca să explodeze sub presiunile piețelor. După tensiuni considerabile, liderii politici ai Europei au colaborat pentru a evita criza. Banca Centrală Europeană a găsit măsurile implementate de ei suficient de convingătoare pentru a justifica propriile acțiuni de sprijin. Astăzi, pe fundalul piețelor liniștite, s-ar putea ca guvernele să fie cele care subminează euro. Președintele francez, cancelarul german și premierul italian și-au făcut un obicei din a da vina unii pe alții.
Chiar și atunci când sunt împachetate în formule diplomatice, aceste acuzații scot la lumină diferențele dintre politici și, mai grav, dintre culturile naționale. Aceste diferențe trebuie gestionate într-un mod responsabil, nu exploatate între summituri. De astfel de comportamente beneficiază doar populiștii.
Dacă se vrea ca UE să rămână o comunitate armonioasă, trebuie luate în considerare două lucruri: regulile trebuie respectate, iar Europa trebuie să aibă mai multă creștere economică. Va trebui să le obținem pe ambele sau nu vom avea pe niciuna.
„Este absolut necesară mai multă creștere în toată UE “
Franța și Italia și în general sudul Europei nu trebuie să acuze Germania și Nordul că sunt obsedați cu regulile sau că sunt tehnocrați doar pentru că aceștia se așteaptă ca regulile să fie respectate.
Încălcarea regulilor pare să favorizeze statele mari pe socoteala celor mici. De aceea încălcarea pactului de stabilitate de către Germania și de Franța în 2003 a avut efecte atât de rele asupra altor țări europene.
Pe de altă parte, insistența Franței, Italiei și a Sudului asupra nevoii de a crea spațiu pentru mai multă creștere nu trebuie văzută de Germania și de Nord ca un semn de slăbiciune. Este absolut necesară mai multă creștere în toată UE și în special în Sud nu doar pentru a însănătoși statele cu probleme, ci pentru supraviețuirea integrării europene.
Reconsilierea este posibilă. Trebuie rezolvate două probleme. În primul rând pactul de stabilitate nu este respectat. Nu putem vorbi de conformare când statele membre pot cu ușurință să obțină amânarea termenelor limită pentru atingerea obiectivelor. Franța nici măcar nu a cerut permisiune, ci pur și simplu a anunțat că nu va respecta țintele. Italia a făcut gălăgie susținând că UE n-ar trebui să îndrăznească să considere această situație o nerespectare.
În al doilea rând, în timp ce un pact de stabilitate simplist s-ar putea să fi fost alegerea corectă când zona euro era încă un „copil“, acum Europa nu-și mai poate permite să lucreze cu un instrument atât de rudimentar. Prin faptul că nu a reușit să recunoască rolul corect al investițiilor publice, UE a determinat guvernele să nu mai construiască infrastructură tocmai când ar fi trebuit să construiască mai mult. Este nevoie nu de flexibilitate pentru ocolirea regulilor, ci de reguli riguroase din punct de vedere economic și moral.
În vremea așa-numitului „Wirtschaftswunder“, sau „miracol economic“, constituția Germaniei stipula că împrumuturile publice sunt permise doar pentru investiții publice. Germanii numesc aceasta „regula de aur“ și au vrut inițial ca ea să fie înscrisă în Tratatul de la Maastricht. Acesta cu greu poate fi descris un principiu iresponsabil.
Ideea unui tratament mai favorabil pentru investițiile publice câștigă teren. În 2013, Comisia Europeană a anunțat că o va aplica, în limite stricte, pentru a impune pactul de stabilitate. FMI și chiar BCE cer guvernelor să majoreze investițiile publice. Jean-Claude Juncker, noul președinte al Comisiei, a anunțat un plan cuprinzător de investiții în UE.
Totuși, noua comisie ar trebui să meargă mai departe. Aceasta ar trebui să anunțe promovarea implementării la nivel național al unei discipline bugetare mai prietenoase cu investițiile.
Apoi, comisia ar pune în aplicare prevederile pactului de stabilitate în timp ce permite un tratament mai favorabil al investițiilor publice în limitele stabilite în 2013. De asemenea, CE ar anunța o propunere pentru actualizarea regulilor de disciplină bugetară pentru a reflecta rolul investițiilor publice productive. Și, în sfârșit, instituția va înființa un grup care să elaboreze principiile convenite privind ce categorii de cheltuieli publice pot fi definite ca investiții.
Virtutea disciplinei bugetare esta aceea că protejează generațiile viitoare de abuzurile din partea actualilor politicieni. Să presupunem totuți că o țară are nevoie de infrastructură mai mare și mai bună, și că guverenele se pot împrumuta la dobânzi mai mici de 1% pentru a finanța proiecte de infrastructură care produc randamente mai mari. Dacă acel stat decide să ignore astfel de investiții, nu putem spune că el acționează contra intereselor generațiilor viitoare?
Germania este o astfel de țară. Ea trebuie să fie încurajată să acționeze în linie cu propriile principii și să înscrie aceste principii în arhitectura UE.
0 comments :
Trimiteți un comentariu