„România are nevoie de judecători specializați în drept fiscal și chiar de tribunale fiscale pentru reducerea duratei proceselor și a riscului de erori“

România ar avea nevoie de instanțe specializate în fiscalitate sau chiar de tribunale fiscale și de judecători „certificați“ în drept fiscal pentru a înțelege astfel de cazuri și pentru a fi redusă durata proceselor și riscul de erori judiciare rezultate din neînțelegerea tuturor aspectelor legale relevante în cazurile foarte complexe, consideră consultanții fiscali.

În afara Uniunii Europene (UE) tribunalele fiscale sunt răspândite, atât în țări dezvoltate precum SUA sau Canada, cât și în țări în curs de dezvoltare, precum cele din America Latină sau Rusia. În UE, Marea Britanie, Franța, Germania și, de curând, și Bulgaria au introdus astfel de instanțe specializate, ce scurtează durata proceselor și cunosc legislația fiscală. Însă, în majoritatea țărilor europene în care există o astfel de specializare, aceasta este oarecum similară celei din România, existând secții, completuri sau judecători cu specializare în drept administrativ-fiscal (nu strict fiscal), mai spun consultanții.

„Cu siguranță este nevoie de instanțe specializate în contencios fiscal. Cu atât mai mult cu cât România a avut astfel de organe cu atribuții jurisdicționale fiscale din care făcea parte și un judecător în perioada interbelică (chiar dacă nu erau tribunale fiscale per se). Deci avem o tradiție în acest sens, iar mai multe state europene, printre care Franța, Germania, ba chiar de curând și Bulgaria, au introdus cu succes astfel de instanțe specializate, ce scurtează durata proceselor și sunt mai bune cunoscătoare ale problematicii și legislației fiscale“, afirmă Mihaela Mitroi, Liderul Departamentului de Consultanță Fiscală și Juridică la firma de audit și consultanță PwC România.

Discuția despre existența unor instanțe sau cel puțin a unor judecători cu specializare în drept fiscal a apărut încă de la începutul anilor ’90 când au fost puse bazele sistemului fiscal în România. Contribuabilii și specia­liștii în fiscalitate au simțit nevoia ca judecătorii care împart dreptatea să cunoască domeniul, să înțeleagă spețele și să poată sesiza «nuanțele fine» ale cazurilor primite spre soluționare. Din păcate acest lucru nu a fost posibil și multă vreme litigiile fiscale erau în sarcina judecătorilor care în paralel se ocupau de divorțuri, partaje sau procese cu infracțiuni de drept comun“, spune Gabriel Sincu, director executiv tax advisory services la firma de audit și consultanță EY România.

Sursa:
Ziarul Financiar

Autor:
Claudia Medrega