Guvernul maghiar este pe punctul de a face un pas decisiv pentru eliminarea de pe piață a fondurilor private de pensii, învinovățite de ciuruirea sistemului național de pensii, după ce în urmă cu câțiva ani a naționalizat cea mai mare parte a activelor acestor fonduri pentru a acoperi deficitul de finanțare al statului. Polonia a inițiat o reformă similară pentru a limita îndatorarea statului.Ministerul maghiar de finanțe condus de Mihály Varga, unul dintre cei mai apropiați aliați ai premierului Viktor Orban, a propus un proiect de lege care prevede că fondurile private de pensii trebuie eliminate, fără a fi stabilit un succesor legal, dacă numărul de membri care plătesc comisioanele de participant nu reușește să se ridice la 70% din total, scrie Portfolio.hu. Varga susține că proiectul său are ca scop protejarea economiilor făcute de membrii fondurilor private.
Deși nu există cifre exacte, datele băncii centrale a Ungariei sugerează că membrii fondurilor private de pensii nu sunt tocmai „nerăbdători“ să plătească acele comisioane, iar fondurile nu au reușit să le schimbe atitudinea.
Dacă situația nu se schimbă, propunerea lui Varga condamnă la extincție cele patru fonduri private de pensii rămase în Ungaria, care se vor închide curând, notează Portfolio.hu.
OTP a dat startul exitului
Cel mai mare jucător de pe piața de profil, fondul de pensii al OTP, cea mai mare bancă maghiară, a decis să se închidă la sfârșitul anului 2012 în condițiile în care doar 9% dintre membrii plăteau comisioane de participant.
Varga și-a motivat decizia prin dorința de a desființa fondurile private de pensii care funcționează doar pe hârtie. Când un fond este dizolvat, membrii lui au două opțiuni care se exclud reciproc. Ei pot migra la un alt fond privat sau pot intra în sistemul de stat. Varga a explicat că există câteva fonduri private care deja nu mai pot funcționa și de aceea nu pot plăti membrilor pensiile suplimentare.
Până în 2011 Ungaria avea un sistem de pensii construit pe trei piloni, primul fiind un sistem finanțat de stat de tipul „pay-as-you-go“, general și obligatoriu și bazat pe solidaritatea dintre generații, scrie Financial Times. Acesta era dublat de un regim obligatoriu de fonduri private de pensii introdus în 1997 în care plățile pentru viitoarele pensii erau deduse din salariile brute și investite pe piețe pentru a genera venituri adiționale. Al treilea pilon, opțional, permitea viitorilor pensionari să depună bani la fondurile private de pensii pentru a-și finanța viitoarele pensii.
Fondurile private nu-i ajutau prea mult pe pensionari
Problema sistemului maghiar, comună de altfel sistemelor din multe state est-europene printre care și România, este că contribuțiile transferate de la stat în fondurile private accentuau deficitul din sistemul privat de pensii. Apoi, fondurile private preferau să investească banii primiți în titluri de stat, mai sigure dar cu randament scăzut, în loc de obligațiuni sau acțiuni, active mai riscante dar cu randamente mai mari, ajutând astfel la creșterea datoriei statului.
„Este o gaură uriașă în sistemul de pensii de stat. Veniturile fondului guvernamental din contribuțiile pentru pensii sunt cu 900 de miliarde de forinți (aproximativ 3 miliarde de euro) mai mici decât cheltuielile. Această situație este nesustenabilă“, spunea înainte de reforma sistemului de pensii György Matolcsy, pe atunci ministrul economiei. El este acum guvernatorul băncii centrale.
Începând cu 1 ianuarie 2012, după naționalizarea celei mai mari părți a activelor fondurilor private de pensii, acestea nu mai pot funcționa decât ca sistem de pensii suplimentar către care membrii plătesc voluntar o sumă determinată. De la 1 ianuarie 2012, toate persoanele asigurate plătesc o contribuție de 10% către sistemul de pensii de stat, chiar dacă participă și la fondurile private de pensii. Tot de atunci, fondurile private nu mai pot funcționa ca parte a sistemului de stat, iar în aceste condiții a dispărut obligația de plată a comisionului de membru.
Contribuabilii au avut de ales între a se muta „voluntar“ la sistemul de stat și a rămâne la fondurile private, caz în care ar fi pierdut 70% din economii.
Găurile din buget au fost peticite cu banii de pensii
În 2011 guvernul maghiar a naționalizat active de aproape 10 miliarde de euro de la fondurile private de pensii. Până în 2013 din acești bani rămăseseră mai puțin de un miliard de euro. Cea mai mare parte a fondurilor a fost folosită pentru plata datoriilor statului și acoperirea deficitului bugetar și nimic pentru reforma pensiilor, potrivit Budapest Beacon. Datoriile statului au scăzut de la 79,8% din PIB în 2012 la 79% din PIB anul acesta.
Criticii spun că naționalizarea activelor fondurilor private de pensii a permis guvernul să astupe pe termen scurt găurile din buget fără a implementa reforme structurale, dureroase. În acest fel, Budapesta pune în pericol sustenabilitatea pe termen lung a sistemului.
Exemplul Poloniei
La începutul acestui an Polonia, care în 1999 începea să experimenteze cu un sistem de pensii cu mai mulți piloni, a pășit pe urmele Ungariei confiscând active de 41 de miliarde de euro de la fondurile private de pensii, care au ajutat aici la dezvoltarea piețelor de capital. Randamentele dezamăgitoare și comisioanele de administrare uriașe, precum și modificări demografice neprevăzute au creat o gaură enormă în sistemul de pensii și o criză de încredere a publicului în reformă, determinând guvernul să acționeze.
Varșovia a transferat la sistemul de asigurări de stat (ZUS) obligațiuni suverane deținute de fondurile private de pensii reprezentând 51,5% din activele acestor fonduri. De asemenea, guvernul a interzis fondurilor private să mai dețină obligațiuni ale statului polonez. Constituția Poloniei limitează datoria țării la 55% din PIB, iar prin anularea obligațiunilor deținute de fondurile de pensii guvernul a reușit să-și reducă semnificativ datoriile, cu echivalentul a 9% din PIB.
Jacek Rostowski, fost ministru de finanțe al Poloniei și invitat special la Gala ZF: „Polonia face sistemul de pensii mai sustenabil“
Jacek Rostowski, fost ministru de finanțe al Poloniei în perioada 2007-2013, este arhitectul reformei pensiilor prin care importanța fondurilor private este mult diminuată. Reforma a fost criticată de presa occidentală ca fiind ineficientă pe termen lung. Una dintre aceste publicații este The Wall Street Journal. Rostowski, recunoscut pentru incisivitatea discursului public, a replicat printr-un comentariu publicat în octombrie 2013.
Editorialul dumneavoastră în care este criticată presupusa naționalizare a fondurilor private de pensii din Polonia se bazează pe o neînțelegere majoră, scrie Rostowski. Aceste fonduri sunt în realitate parte a sistemului public de pensii. În 1998, o parte din fluxul de contribuții obligatorii de asigurări sociale a fost deviată către fondurile private de administrare a activelor. Activele în sine nu au fost însă niciodată privatizate. Această schimbare a însemnat, efectiv, prefinanțarea pentru aproape 40% din pensiile viitoare. Riscurile care provin din datoriile publice ridicate au devenit foarte aparente în toată lumea, ceea ce înseamnă că este important pentru Polonia să stopeze această prefinanțare costisitoare a pensiilor. Politicile care măresc considerabil datoria – cu o treime în cazul reformei din 1998 – cu puține efecte pozitive asupra economiei sunt, normal, primele reevaluate și schimbate. După reforma de anul acesta (2013), datoria Poloniei se va reduce de la 57% din PIB la 50% din PIB.
La fel de important, o parte esențială a reformei din 1998 a fost nu administrarea privată a anumitor contribuții la asigurările sociale, ci introducerea unui sistem de definit prin contribuții în Fondul de Securitate Socială. Înlocuirea vechiului sistem, definit prin beneficii, va aduce Fondul de Securitate Socială aproape de echilibru până în 2024, cu un deficit de doar 0,1% din PIB. În acest fel, Polonia a transformat un sistem care ar fi dus la explozia deficitului din motive demografice într-unul care tinde spre echilibru. Transferarea activelor de la un pilon echilibrat definit prin contribuții la un altul de asemenea echilibrat nu poate duce la majorarea deficitelor, așa cum voi, greșit, susțineți.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu