„Volatilitatea mai mare a zlotului a fost permisă pentru a avea o volatilitate mai mică a dobânzilor și o mai mare predictibilitate a lor.“Polonia, singura țară europeană care a scăpat de recesiune după criza financiară din 2008 și a avut o creștere economică medie anuală de 2,7% în ultimii cinci ani, a beneficiat de rate de dobândă mai reduse, precum și de o depreciere mai accentuată a monedei naționale, cu impact pozitiv asupra exporturilor.
Banca Națională a Poloniei are o dobândă de politică monetară de 2% pe an, în timp ce maximul atins la începutul crizei a fost de 6%. Comparativ, dobânda la lei este de 2,75% pe an, iar în 2008 ajungea la peste 10% pe an.
„Situațiile din cele două țări sunt diferite și de aceea și provocările diferă. Volatilitatea mai mare a zlotului a fost permisă pentru a avea o volatilitate mai mică a dobânzilor și o mai mare predictibilitate a lor. Aceasta a făcut ca dobânzile bancare să urmeze mai fidel și mai rapid scăderea dobânzii de politică monetară“, afirmă Radu Crăciun, economistul-șef al BCR.
Dobânda-cheie a BNR a crescut pe parcursul anului 2008, când criza deja se manifesta pe piețele financiare internaționale, de la 8% pe an la 10,25% pe an, măsuri de relaxare fiind luate abia în 2009. În Polonia, dobânda la zloți a crescut cu numai trei sferturi de punct procentual, iar în toamna lui 2008, imediat după ce criza a ajuns și în regiune, banca centrală de la Varșovia a început procesul de relaxare monetară.
Totodată, zlotul a ajuns în 2008 de la 3,2 unități pentru euro la peste 4,8 unități pentru un euro, adică o depreciere de 50%. Comparativ, leul s-a depreciat de la 3,5 unități pentru un euro la 4,3 unități pentru un euro, adică o depreciere de circa 22%
„Diferențele sunt foarte mari între România și Polonia la nivel de structură a economiei, la nivel de politici economice avute atât înainte de criză, cât și în timpul crizei. În Polonia, cursul de schimb a fost mult mai flexibil, s-a depreciat mai mult decât s-a depreciat leul și a avut și o volatilitate mult mai mare pentru că Polonia nu are constrângerile pe care le avem noi. La polonezi, creditul în valută nu a fost niciodată o problemă“, a spus Ionuț Dumitru, economistul-șef al Raiffeisen.
Creditul în valută atinsese o pondere de 60% din totalul finanțărilor acordate de băncile locale în trecut, dar în prezent pierde teren pe fondul restricțiilor impuse de BNR la vânzarea de credite noi, al lipsei resurselor în valută, dar și al procesului de curățare a portofoliilor de neperformante. Creditele în valută au fost preferate de bancheri și de clienți în trecut datorită costurilor de finanțare vizibil mai mici.
Dobânzile la lei au scăzut, dar în continuare firmele poloneze se împrumută mai ieftin în zloți decât firmele românești în lei. Un credit corporate în lei are o dobândă de circa 6-7% pe an, iar unul în zloți are o dobândă de două ori mai mică. „Cred că este încă prematur să vorbim despre o politică monetară unitară între România și Polonia deoarece fundamentele economice între cele două țări sunt diferite. Inflația din Polonia a fost în mod repetat mai scăzută și mai puțin volatilă decât cea din România. De asemenea, este important să notăm evoluția diferită pentru politica monetară din cele două țări la ultimele ședințe (Polonia a menținut dobândă-cheie la 2%, în timp ce România a redus dobânda la 2,75%). În continuare, considerăm că factorii economici în sens larg permit BNR să reducă dobânda la 2,5% în luna ianuarie 2015“, a spus Mihai Pătrulescu, senior economist la UniCredit Țiriac Bank.
Polonia, o țară cu o populație de 40 de milioane de locuitori, are un Produs Intern Brut (PIB) de aproape 400 de miliarde de. euro, în timp ce România are un PIB de 140 mld. euro la o populație de 20 de milioane de locuitori.
Polonia a avut constant creștere economică din 2009 încoace (cu un maxim de 3,9% în 2010), în timp ce economia românească s-a contractat cu 7% în 2009 și cu 1% în 2010.
Jacek Rostowski, fost ministru de finanțe al Poloniei în perioada crizei, perioadă în care creșterea economică a fost asigurată de existența unei corelații între politica monetară și cea fiscală, vine la București la Gala ZF, pentru a discuta despre „miracolul economic polonez“.
„Motivul pentru care economia Poloniei a rămas pe o traiectorie pozitivă ignorând chiar și criza ține de mai multe elemente, nu doar de politica monetară a băncii centrale, care nu poate fi judecată în izolație față de contextul cultural, legislativ, economic și fiscal din trecut și prezent“, a concluzionat Radu Crăciun.
0 comments :
Trimiteți un comentariu