O creștere economică sustenabilă în 2015, de care avem nevoie ca de aer, va fi posibilă numai continuând restructurarea. Necazul e că timp de 25 de ani, din 1990 și până în 2014, desfundarea canalelor restructurării a întârziat. Nu vor fi însă posibile noi întârzieri fără să plătim scump.O creștere economică sustenabilă în 2015, de care avem nevoie ca de aer, va fi posibilă numai continuând restructurarea. Necazul e că timp de 25 de ani, din 1990 și până în 2014, desfundarea canalelor restructurării a întârziat. Nu vor fi însă posibile noi întârzieri fără să plătim scump. Transformarea companiilor din economie, în special a celor de stat, în unități producătoare de bani numai o restructurare profundă o va aduce. O astfel de transformare, absolut necesară, e însă o marfă scumpă.
Restructurarea nu poate fi confundată cu disponibilizări de personal, cum cred multe patronate sau mulți manageri din companii private ori de stat. În esență, trebuie să avem în vedere trecerea la un alt model al PIB-ului, mai apropiat de producerea bunăstării. Acum însă, nici populația, nici șefii din economie, în mare parte, nu văd că „standardul de viață” este un concept legat strâns de productivitate și de rentabilitate, de inovația tehnică, de cultul lucrului bine făcut. În ultimă instanță, de valoarea adăugată sustenabilă.
Vom pleca la drum, în 2015, de la un adevăr enervant pentru noi: acela că în topul creșterii economice pe locuitor, în Uniunea Europeană, suntem cei din urmă. Noi ocupăm locul 27, între cele 28 de țări ale Uniunii Europene. Iar Bulgaria ocupă ultimul loc. Dacă societatea românească va înțelege importanța lucrului bine făcut și va fundamenta în sfârșit un lanț de avantaje competitive, fiindcă atâtea câte avem nu ne ajung, vom putea scăpa de acest nefericit loc 27. Și vom începe să urcăm.
Înainte de orice și, poate, mai mult ca oricând, societatea românească are nevoie de un nou suport pentru o solidaritate reală. Cum și l-ar putea asigura? Desigur, prin câteva reușite certe, care să redeștepte încrederea și speranța în viitor. Dacă vom reuși, în 2015, să avem, după recesiunea din 2009-2010, un al cincilea an consecutiv de creștere economică plus, în combinație cu o inflație în coridorul de țintire, un astfel de rezultat se va reflecta și în nivelul de trai. Chiar începând de anul viitor. Și speranța ar putea reînvia.
Sintetizând, problema problemelor este mișcarea economiei românești pe linia unor performanțe sigure, a eficienței și productivității înalte. Proces anevoios și cu deosebire costisitor. Dar un proces pe deplin posibil încă din 2015. Ar fi cea dintâi dintre reușitele care să reaprindă speranța. Am putea chiar să începem să scăpăm de starea de spirit bolnăvicioasă ce a cuprins societatea în întregul ei. Și a moleșit-o. Practic, s-a pierdut mult din credința că trenul Uniunii Europene va purta societatea noastră către gara Bunăstării, fapt ce a făcut să crească numărul euroscepticilor. Și s-a pierdut încrederea că într-un viitor apropiat trenul ar putea fi urnit din loc cu propriile noastre locomotive. Adevărul este că nici populația, nici economia nu mai pot întârzia așteptând ca bunăstarea să vină sub forma consumului pe datorie ori a unor mese gratuite. Și nu poate nimeni, de nicăieri, în aceste condiții, să le spună românilor cum vor trăi în anii viitori, cât vor câștiga și ce vor reuși să cumpere cu banii încasați. Și nici când vor scăpa de abisul conjunctural în care înoată acum, în vremea crizei. Starea de așteptare nu-i decât un mod de a lungi boala.
O repetare mecanică a practicilor ar fi dramatică. Dacă însă, în 2015, vor fi exersate deschideri mai sigure, vom învăța o nouă concepție de joc și va exista o altă miză, cea firească, societatea românească s-ar putea alege cu rezultate remarcabile. Deschiderea nu poate fi decât aceeași: cu investițiile. Dar făcută cu o mai bună judecată.
0 comments :
Trimiteți un comentariu