Cele mai mari fabrici de materiale de construcții au 10.000 de angajați și motoarele „turate“ la jumătate

Aproape 10.000 de angajați lucrează în cele mai mari 65 de fabrici de materiale de construcții din România, adică aproape 30% din forța de muncă din industria de profil, potrivit unei analize realizate de ZF pe baza informațiilor transmise de companii și a celor existente în piață. Chiar dacă există din ce în ce mai multe voci care spun că România se dezindustrializează, producția de materiale de construcții încă se face preponderent local. În fabricile de ciment, gips-carton, vopsele sau țiglă metalică mii de români continuă să lucreze în ciuda unei cereri tot mai firave din piață.

Dacă în perioada de boom fabricile de materiale de construcții produceau aproape de capacitatea maximă instalată și din ce în ce mai multe grupuri străine și antreprenori locali anunțau investiții de milioane sau zeci de milioane de euro în noi unități de producție, criza le-a tăiat elanul în condițiile în care cererea s-a contractat puternic.

De la peste 5 miliarde de euro, cât valora piața materialelor de construcții în 2008, anul trecut aceasta abia a ajuns la 3 miliarde de euro. Iar scăderea aceasta se vede și în modul în care fabricile de materiale de construcții „turează“ motoarele în prezent. „Pe ansamblul industriei materialelor de construcții, conform infor­mațiilor pe care le deținem, capacitățile de producție sunt utilizate în medie în jur de 55%“, afirmă Claudiu Georgescu, președintele Asociației Producătorilor de Materiale de Construcții din România (APMCR). Tot el înaintează și o cifră privind productivitatea medie a angajaților din acest domeniu – circa 16.500 de euro anual, adică puțin sub 1.400 de euro lunar. Apar diferențe de productivitate de la un sector la altul, mai spune Georgescu.

Cea mai mare parte a materialelor de construcții este produsă pe plan local, existând în mod evident și excepții, așa cum este cazul plăcilor ceramice (gresie și faianță), unde peste trei sferturi din vânzările de pe piața locală sunt importuri din țări precum Spania, Italia sau China.

În industria producătoare de materiale de construcții lucrează în prezent 33.500 de angajați, adică mai puțin de 1% din totalul efectiv de salariați din România. Având însă în vedere că multe fabrici au fost modernizate în ultimii ani și au devenit destul de automatizate, reluarea în forță a cererii în piață nu ar asigura prea multe noi locuri de muncă în acest sector. „Dacă cererea ar reveni, în piață nu s-ar crea mai mult de 5% noi locuri de muncă în mod direct, deoarece marea majoritate a fabricilor mari au un grad înalt de automatizare. În mod indirect, pe orizontală (în comerț, spre exemplu), ar mai putea fi angrenat un personal de încă 5-7%“, afirmă Georgescu.

Informații detaliate cu privire la activitatea marilor fabrici de materiale de construcții nu sunt ușor de obținut în această perioadă.

Printre cei mai mari angajatori din industria materialelor de construcții se numără cimentiștii, astfel că cei trei mari jucători – Carpatcement, Lafarge și Holcim - au un total de 2.600 de angajați în producție, vânzări și administrativ.

Un număr important de oa­meni angrenați în pro­ducție sunt și la fabrica de plăci ceramice din Cluj a austriecilor de la Lasselsberger, unitate în care lucrează 400 de salariați. La polul opus, într-una dintre fabricile producătorului de pa­ve­le Symmetrica, cea din Verești (jud. Suceava), lucrează doar opt angajați. Pentru toată industria însă, cea mai mare provocare o reprezintă echilibrul dintre cerere și ofertă, care asigură și o continuitate a numărului de angajați.

Există puține statistici privind ca­pa­citățile de producție instalate în fa­bri­cile din România, deci privind „ofer­ta“ din piață, printre cele despre care se cunosc informații fiind cele de ciment, cu capacități de 16-17 mili­oane de tone anual.

„În acest moment, capacitatea de producție a tuturor producătorilor de ciment este dublă față de consumul actual din piață“, explică François Pétry, directorul general al Holcim România, subsidiara locală a pro­du­cătorului de ciment, betoane și agre­gate din Elveția Holcim. Iar situația este oarecum similară și pentru cele­lalte tipuri de materiale de construcții.

„Capacitățile de producție sunt excedentare în industria noastră pen­tru toate categoriile de produse. În plus, lucrurile devin și mai complicate din cauza reluării fenomenului de creș­tere a importurilor în condițiile creșterii competitivității pe piețele vecine“, spune Adrian Porfir, mana­ger pe Europa de Sud-Est în cadrul Joris Ide Group din Belgia, care deține producătorul de materiale de construcții Megaprofil. El adaugă că în domeniul rezidențial și în cel in­dustrial vânzările din piață sunt în creștere, în timp ce infrastructura este „rămasă în urmă“, dar ar urma să recu­pereze în anii următori. „Sin­gu­rele lucruri care nu cresc sunt pro­fiturile, din cauza prețurilor incredibil de mici și a costurilor în creștere, în spe­cial pe fondul taxelor și al prețului mare al energiei electrice și, în general, al utilităților“, afirmă Porfir. În opinia sa, reversul medaliei pentru această situație este că românii și-au dat seama că prețurile materialelor de construcții au atins un nivel destul de scăzut și au realizat că acum ar putea fi „momentul investițiilor“.

Alexandru Stânean, directorul ge­ne­ral al Teraplast, producător de pro­file din PVC, spune și el că prețul a continuat să fie și anul acesta un factor determinant în achi­ziția de materiale de construcții. „Sun­tem în­cre­­zători că acest trend se va schimba. Suntem prea săraci ca să fo­lo­sim pro­duse ieftine“, spune Stâ­nean. Tera­plast are fabricile situate în Bistrița.

La rândul său, Liviu Stoleru, CEO și președinte al consiliului de adminis­trație al producătorului de cărămizi Cemacon, spune că în piață mai există „bariere de trecut“. Chiar și așa, Ce­macon este unul dintre puținii pro­ducători care au închis fabrici pe timp de criză, dar care se pregătesc să le pu­nă din nou „în mișcare“. Astfel, com­pania a decis recent să redeschidă anul viitor fabrica din Zalău, trecută în con­servare în 2011, după ce capaci­tatea de producție a celeilalte fabrici Cemacon, din localitatea Recea, a ajuns la nivelul maxim încă de la ju­mătatea anului 2014.

Cimentiștii, cei mai mari angajatori

Cimentiștii conduc în topul celor mai mari investitori din industria materialelor de construcții, după ce au injectat peste 1,6 miliarde de euro în fabrici și în stații de măcinare a cimentului. Germanii de la Hei­del­bergCement, elvețienii de la Holcim și francezii de la Lafarge au cumpărat în anii ’90 și în prima parte a anilor 2000 principalele unități de producție de ciment din țară, con­struite în perioada comunistă, moder­nizându-le ulterior.

Ritmul investițiilor în noi fabrici de materiale de construcții s-a redus puternic în ultimii ani pe fondul redu­cerii cererii interne, însă au existat și producători care s-au reorientat către exporturi, pentru a avea un grad mai ridicat de încărcare a unităților de producție. Este cazul AdePlast, con­trolat de antreprenorul Marcel Băr­buț, respectiv Arcon (Ioan Țițeiu).

Chiar dacă au rămas „lipiți“ de România sau au căutat noi piețe de des­facere, aproape în unanimitate investitorii din zona materialelor de construcții nu și-au pierdut încă speranța că cererea locală se va dez­ghe­ța. „Avem mult de construit pen­tru a recupera decalajele față de țările din vestul Europei“, conchide Florian Aldea, directorul general al Carpat­cement, subsidiara locală a producă­torului german HiedelbergCement.

Sursa:
Ziarul Financiar

Autor:
Andreea Neferu