Care angajator n-ar dori să-și poată motiva astfel colaboratorii? Care angajat n-ar dori să primească o astfel de recunoaștere a muncii sale? Vestea bună este că orice angajator din România poate face această afirmație fără a greși prea mult. Vestea rea este că din banii plătiți pentru munca angajaților, la aceștia din urmă ajunge doar un pic peste jumătate. Acest lucru este posibil deoarece în România costul muncii este aproape dublul salariului net. Din ceea ce plătește angajatorul, aproape jumătate este reținut „la sursă“ de către stat, fără ca banii sau informația să mai treacă prin contul sau măcar pe sub ochii angajatului. Acesta din urmă cunoaște doar salariul său net și eventual, dacă primește un fluturaș de salariu, nivelul său brut.Reînnoiesc propunerea ca salariații să fie informați despre costul total al angajării, adică salariul brut plus așa-numitele contribuții sociale ale angajatorului, sumă care poate fi denumită „salariu complet“.
Există mai multe argumente în acest sens.
În primul rând, din punct de vedere economic, la fel cum profitul reprezintă remunerația antreprenorului, salariul reprezintă remunerația factorului muncă, adică a contribuției acestui factor în procesul productiv. Valoarea muncii depuse de angajat nu se ridică doar la nivelul salariului net și nici numai la cel al salariului brut. În mod necesar, ea trebuie să acopere cel puțin toate costurile generate de decizia de a angaja acel salariat, adică salariul brut plus așa-numitele contribuții ale angajatorului. Într-adevăr, angajatorul nu ar plăti pentru un serviciu (munca) mai mult decât valoarea acestuia (costul aferent angajării). Dacă valoarea muncii salariatului ar fi de numai 2.358 lei (câștig salarial mediu brut în octombrie 2014), niciun angajator nu ar fi dispus să plătească pentru acel serviciu 2.901 lei (salariul complet, conform site-ului www.calculatorsalariu.ro). Pe de-altă parte, orice angajator ar prefera să vireze cei 2.901 lei direct în contul salariatului mai degrabă decât să facă toate calculele și viramentele aferente activității sale de perceptor neremunerat al statului.
În al doilea rând, din punct de vedere managerial, dacă angajatul nu cunoaște adevărata valoare a muncii sale și se raportează doar la salariul net, ținta prioritară a nemulțumirilor sale este angajatorul. Motivarea angajatului este mai greu de obținut atunci când i se cer eforturi productive la nivelul salariului complet (de exemplu 2.901 lei), dar care sunt răsplătite direct doar printr-un salariu net care reprezintă doar 57% din acesta (1.666 lei).
În al treilea rând, din punct de vedere politic, faptul că restul de 43% din valoare muncii salariatului se reține la sursă (contribuții sociale și impozit pe venitul persoanelor fizice) are ca efect ascunderea costului serviciilor publice.
Acest lucru întreține iluzia păguboasă a gratuității serviciilor oferite de către stat. Cererea pentru ele este astfel sporită artificial prin opacitatea finanțării lor. Cine se îndoiește de efectul anestezic al prelevării la sursă poate încerca să-și imagineze efectul pe care l-ar avea virarea în contul fiecărui angajat a salariului complet și efectuarea de către acesta a plăților către autorități, exact ca în cazul impozitului pe imobile sau pe vehicule.
Desigur, este puțin probabil ca autoritățile statului să opteze pentru transparența fiscală oferită de salariul complet deoarece acest lucru i-ar putea face pe salariații-contribuabili mult prea curioși în legătură cu modul de cheltuire a banului public, cu costurile și beneficiile reale ale serviciilor publice pe care sunt obligați să le cumpere, compararea acestora cu serviciile echivalente oferite de sectorul privat sau de alte state etc.
Măsura includerii salariului complet pe fluturașul de salariu împreună cu câteva explicații succinte poate fi luată însă de către orice angajator, fără a fi nevoie de nicio schimbare legislativă. Ei au la dispoziție în contabilitate toate informațiile necesare. Cu puțin efort, firmele producătoare de programe de contabilitate pot chiar integra în produsele lor această opțiune.
De fiecare dată când se explică dificultatea tranziției din România se invocă „mentalitățile“. Am convingerea că includerea salariului complet pe fluturașul de salariu va avea o contribuție la schimbarea mentalităților.
Radu Nechita este conferențiar universitar doctor la Facultatea de Studii Europene din cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj. Opinia autorului reprezintă punctul de vedere personal, și nu al universității
0 comments :
Trimiteți un comentariu