De la inflație de aproape 300% pe an, la mai puțin de 1% în 22 de ani. România a ajuns să aibă pe an inflația dintr-o singură zi din 1993

Rata inflației a coborât sub 1% pentru prima dată după 1990, iar BNR poate ajunge în situația paradoxală de a încerca să evite deflația, după o luptă de mai bine de 20 de ani cu inflația ridicată.

Anul 2014 a adus inflația anuală la un minim istoric neașteptat de 0,83%, după aproape un sfert de secol de capitalism, marcat de trei recesiuni și de trei peri­oade de creștere.

A fost pentru prima oară când rata anuală a inflației a coborât sub 1% după ce la începutul anilor ‘90 era hiper­in­flație galopantă. Astfel, după ce s-a luptat mai bine de 20 de ani cu prețurile mari, BNR poate să ajungă în si­tuația de a încerca să evite deflația.

Analiștii au anticipat accelerarea procesului de dezinflație în 2014, care să ducă inflația la o rată anuală situată sub limita inferioară a intervalului țintei sta­ționare a BNR de 2,5% ± un punct procentual. Însă, scăderea inflației anuale până la 0,83%, după ce în decembrie

s-a înregistrat o inflație lunară de -0,1%, a luat prin surprindere pe toată lumea. BNR a ratat astfel ținta de inflație, după ce a atins de trei ori acest obiectiv (în anii 2006, 2011 și 2013) de când a adoptat strategia de țintire a inflației ca principal obiectiv monetar, în august 2005.

Spec­trul deflației planează amenin­țător și asupra altor state din UE. Rata inflației din zona euro a coborât deja în teritoriu negativ în decembrie pentru prima oară din septembrie 2009, potrivit Euro­stat, ca urmare a scăderii prețului petrolului și a în­ce­tinirii ritmului de creș­tere a economiilor din zona euro.

Analiștii de la Raiffeisen Bank apreciază că o mutare temporară a ratei anuale a inflației în teritoriul negativ nu este exclusă în acest an. Iar Aurelian Dochia, analist economic, susține că BNR începe să fie puțin atentă la acest aspect și se află în situația paradoxală de a evita deflația.

În opinia lui Florian Libocor, economistul-șef al BRD-SocGen, ar fi oportun să avem în vedere două elemente care se vor potența reciproc și care pot influența echilibrul comportamentului prețurilor în perioada următoare: capacitatea de a adapta economia la o dinamică redusă a prețurilor de consum și probabil necesitatea inducerii unei volatilități constructive a prețurilor în sensul recalibrării inflației în proximitatea obiectivului de stabilitate al ECB, de 2%.

Persistența unui trend descendent al inflației poate să afecteze datornicii, dar și creșterea economică.

Dacă în condițiile unor așteptări inflaționiste lumea nu mai așteaptă, merge și cumpără ca să prindă prețuri mai mici pentru că ele în viitor vor crește, în condițiile instaurării de anticipații deflaționiste, comportamentul este exact invers: nu cumperi, amâni cumpărarea, așteptând ca prețul să scadă. Și asta înseamnă o încetinire a creșterii economice, după cum spune teoria economică, amintită recent de guvernatorul BNR, Mugur Isărescu.

Prețurile mărfurilor alimentare au scăzut anul trecut cu 0,4%, în timp ce prețurile mărfurilor nealimentare au urcat cu 1,25%, iar tarifele serviciilor au crescut cu 2,25%. Anul agricol bun, inflația scăzută din zona euro, persistența deficitului de cerere agregată, scăderea prețului petrolului și continuarea ajustării descendente a anticipațiilor inflaționiste și-au adus „contribuția“ la minimul record al inflației.

Inflația anuală a oscilat pe parcursul anului 2014 în intervalul 0,66% - 1,5%, minimul de 0,66% fiind atins în iunie. Evoluția inflației a luat prin surprindere chiar și banca centrală, care a operat trei ajustări ale prognozei (inițial de la 3,5% la 3,3%, apoi de la 3,3% la 2,2% și, ulterior, de la 2,2% la 1,5%).

Scăderea inflației anuale în 2014 sub 1% a venit după ce în 2013 rata anuală a inflației coborâse în România sub 2%, nivel normal în țările occidentale, reprezentând obiectivul de stabilitate al prețurilor pe termen mediu stabilit de Banca Centrală Europeană.

Istoria inflației în România a avut și vârfuri numai bune de pus în manuale. În urmă cu mai bine de 20 de ani șocul inflației dădea întreaga economie peste cap, existând și luni când rata anuală urca și la 300%. Apoi, creșterea prețurilor a început să se mai tempereze. În 1998 s-a înregistrat o reducere semnificativă a inflației la două cifre, adică la 40,6%, de la 151,4% în 1997. Și, în cele din urmă, am ajuns și la o inflație de o cifră. Începând cu anul 2005, odată cu lansarea leului nou, BNR a trecut și la un nou regim de politică monetară - țintirea inflației. Iar după 2005, inflația a rămas la o singură cifră.

Scăderea inflației și cererea de consum încă slabă au încurajat BNR să continue ciclul de relaxare a politicii monetare prin reducerea dobânzii-cheie și diminuarea ratelor rezervelor minime obligatorii, măsuri care au antrenat scăderea dobânzilor la credite și relansarea creditării în lei, cu impact favorabil asupra economiei.

Anul 2015 început fără presiuni inflaționiste. Rata anuală a inflației va coborî sub 1,5% în primul trimestru din 2015, limita inferioară a intervalului din jurul țintei de 2,5%, pentru ca ulterior să revină la acest nivel în trimestrul al doilea și să urce până la sfârșitul anului la 2,2%, potrivit estimărilor BNR. Banca centrală a redus prognoza privind inflația de la 3% la 2,2% în 2015.

Nivelul scăzut al inflației din prima parte a anului, redresarea economică lentă și dobânzile foarte scăzute la nivel european au susținut BNR să continue ciclul de relaxare a politicii monetare prin reducerea dobânzii-cheie încă de la începutul acestui an 2,5%. Analiștii anticipează ajustarea dobânzii-cheie, în 2015, cel mult până la 2%, și continuarea procesului de diminuare a rezervelor minime obligatorii la lei și valută. România are în continuare o rată a dobânzii de politică monetară real pozitivă (diferența dintre dobânda-cheie și rata inflației).

Ce spun analiștii despre scăderea inflației din 2014 și cum văd 2015

Radu Crăciun, economistul-șef al BCR

Evoluția curentă a inflației este în linie cu așteptările noastre, fiind efectul combinat al deficitului de cerere internă, presiunilor dezinflaționiste din zona euro, evoluției prețului petrolului și reorientării unei părți a fluxului de produse alimentare destinate Rusiei spre România. Stabilizarea evoluțiilor deja menționate, revirimentul consumului sugerat de statisticile vânzărilor cu amănuntul precum și reașezarea cursului la un nivel mai ridicat pot constitui factori care să descurajeze scăderea în continuare a prețurilor. Chiar și așa, este de așteptat ca inflația an la an să rămână la sub 1% în prima jumătate a anului, urmând ca apoi să crească.

Analiștii de la Raiffeisen Bank

Dacă prețul petrolului nu își va reveni în viitorul apropiat, rata anuală a inflației ar putea scădea în continuare în luna ianuarie și s-ar putea situa în jur de 0,0%-0,2% an la an în perioada ianuarie-mai. O mutare temporară a ratei anuale a inflației în teritoriu negativ nu este exclusă. Mai mult, este posibi ca rata anuală a inflației să fie sub prognoza noastră actuală, de 2% an la an, la finalul lui 2015. În scenariul de bază curent, așteptăm ca banca centrală să oprească ciclul ajustărilor dobânzii-cheie la 2,25% în februarie, cu încă o tăiere de 0,25 pp. Totuși, considerăm că o dinamică a inflației mult sub așteptări lasă loc pentru reducerea dobânzii-cheie sub 2,25% (la 2% sau chiar mai jos).

Aurelian Dochia, analist economic

Este un rezultat ce ține de mai mulți factori, unii interni și alții externi. Rata inflației a fost puternic influențată de scăderea prețului petrolului în a doua parte a anului 2014, de tendința prețurilor în Europa, ceea ce afectează și România prin intermediul importurilor. Printre factorii interni se numără anul agricol destul de bun, la noi sensibilitatea la prețurile producției agricole fiind foarte mare. Nu cred că suntem în pericol să luptăm cu deflația, există modalități de a evita acest pericol. BNR începe totuși să fie puțin atentă la acest aspect, se află în situația paradoxală de a evita deflația.

Florian Libocor, economistul-șef al BRD-SocGen

Din punctul de vedere al comportamentului prețurilor de consum, economia României, cu o inflație anuală armonizată de 1,03% în 2014, este mai dinamică decât cea a zonei euro în care inflația anuală armonizată în 2014 este de -0,2%, ceea ce indică o tendință mai accentuată de scădere a prețurilor în economia zonei euro.Este de așteptat ca, în prima jumătate a acestui an, tendința de scădere a prețurilor în zona euro să persiste. În consecință, este posibil să vedem o transmisie a tendinței dinamicii prețurilor din zona euro spre celelalte economii membre ale Uniunii Europene pe canalul comercial prin prisma prețurilor de import ale statelor membre ale UE în cauză.

Andra Oprescu

Sursa:
Ziarul Financiar

Autor:
Claudia Medrega