„Explozia“ francului elvețian a zdruncinat puternic pe burse băncile prezente în Europa de Est.Într-una dintre cele mai dramatice manevre din istoria pieței valutare, Banca centrală a Elveției a renunțat să mai susțină plafonul minim de schimb valutar al francului elvețian față de euro, semn că a cedat presiunii create pe euro de Banca Centrală Europeană și goanei rușilor spre adăpost în fața prăbușirii rublei, și a renunțat să mai susțină plafonul minim de schimb valutar al francului elvețian față de euro.
Decizia a aruncat în aer francul elvețian, a zdruncinat acțiunile băncilor prezente în Europa Centrală și de Est și face practic să se cutremure pământul de sub picioarele oricui depinde de cursul de schimb franc-euro.
Acțiunile băncii austriece Erste au picat cu peste 4%, iar forintul maghiar și zlotul polonez s-au depreciat marcând noi minime istorice.
Reacția pieței readuce în atenție pericolele pe care le pune îndatorarea excesivă în valută, o modă în anii de boom economic.
Austria, stat membru al zonei euro, pare cea mai vulnerabilă. Aici, francii elvețieni reprezintă 96 din creditele în valută de 25,7 miliarde de euro deținute de gospodării la sfârșitul lunii septembrie. Băncile austriece Erste și Raiffeisen sunt expuse și în țări estice precum Ungaria și Polonia, unde creditarea în valută, în special în franci elvețieni, a fost preferată de populație în anii de creștere economică pentru că era mai ieftină decât cea în monedă locală.
Băncile sunt în corzi
În Polonia, acțiunile băncii Getin Noble Bank s-au prăbușit cu 9%, la fel și cele ale Bank Millennium, iar cele ale mBank și BZW Bank au scăzut cu 6% respectiv 3%. Titlurile celei mai mari bănci din Polonia, PKO Bank Polski, au pierdut 2,6% din valoare. În Ungaria, acțiunile OTP au scăzut cu 4%.
„Au mai rămas de rambursat credite în euro și franci în Ungaria și Polonia. Problema este că sectorul corporate este încă îndatorat, iar forintul slăbește continuu, agravând problema datoriilor companiilor și guvernului“, a explicat pentru agenția Thomson Reuters Manik Narain, analist la UBS.
Scufundarea monedelor est-europene față de franc reduce venitul disponibil și subminează astfel consumul în statele din regiune, a explicat el. „Acestea sunt vești rele pentru creștere și pentru sectorul bancar deoarece ponderea creditelor în franci neperformante probabil va crește.“
Referitor la Polonia, surse din piața bancară au spus că ceea ce se întâmplă acum pe piața valutară va presa guvenul să introducă o schemă de ajutorare a celor cu credite în franci, dar nu la fel de radicală precum cea din Ungaria deoarece în Polonia împrumuturile în valută nu sunt o problemă la fel de mare ca în Ungaria. Însă greutățile populației cu datorii s-ar putea transforma într-o problemă politică deoarece anul acesta polonezii își vor alege parlamentul și președintele.
„Foamea“ de franci
Băncile poloneze aveau în portofoliu credite ipotecare denominate în franci elvețieni de 131 miliarde de zloți (35 de miliarde de dolari) la 30 noiembrie 2014, ceea ce reprezintă 46% din toate creditele pentru locuințe, notează Bloomberg. Zlotul s-a depreciat ieri cu 14% față de franc.
Ungaria este însă țara est-europeană în care populația s-a îndatorat cel mai mult în franci elvețieni. În punctul de maxim al creditării, împrumuturile în monedă străină echivalau cu 70% din datoria gospodăriilor, față de 38% în Polonia. În Ungaria, în perioada 2008-2012 francul s-a apreciat cu 50% față de forint, în timp ce prețurile locuințelor au picat cu 20%. Creditele neperformante reprezentau la sfârșitul lunii iunie 19% din împrumuturile date de bănci gospodăriilor.
Pentru a rezolva problema creditelor în valută, anul trecut guvernul maghiar a stabilit cu băncile un curs de schimb fix în aceste contracte. Pierderile din diferența de curs sunt suportate de bănci. În noiembrie 2013 creditele neperformante în monedă străină echivalau cu 2,6 miliarde de euro.
A acționat Banca Elveției din disperare?
Pe 11 septembrie 2011, perioada de vârf a crizei datoriilor din zona euro, banca națională a Elveției a decis să țină cursul de schimb al francului în jurul nivelului de 1,20 de franci pe euro pentru a preveni aprecierea exagerată a francului și rănirea economiei.
Acest nivel era menținut prin printare de franci cu cumpărare de euro, ceea ce a dus la umflarea rezervelor valutare ale băncii, mai ales cele în euro.
Moneda europeană se depreciază însă, în anticiparea lansării de către BCE, poate chiar luna aceasta, a unui program de printare de euro pentru achiziții de obligațiuni.
Aprecierea francului a redus valoarea rezervelor monetare ale băncii cu până la 58,5 miliarde de euro, potrivit calculelor Citi.
Simon Derrick, analist la BNY Mellon, crede că Banca Națională a Elveției „sigur se așteaptă la intrări masive de capital în următoarea săptămână și vede prea puține motive să asigure cumpărătorilor de franci elvețieni un curs ținut ieftin artificial“, scrie Financial Times.
„Banca Elveției crede probabil că criza rusească s-ar putea intensifica, sau, mai probabil, că programul de quantitative easing al BCE este iminent“, a spus Derrick.
Având în vedere presiunea pe cursul franc/euro, o spărtură accidentală în scutul băncii Elveției ar fi lovit serios credibilitatea instituției, notează Ipek Ozkardeskaya, analist la Swissquote.
John Hardy, de la Saxo Bank, a descris decizia Elveției ca o „manevră masivă“ și o „reevaluare a panicii“. „Banca centrală are în față situația în care nu mai poate controla politica monetară, în condițiile în care are cursul francului plafonat, decât dacă copiază manevrele altor bănci centrale.“
Marc Chandler, analist la Brown Brothers Harriman, a explicat pentru CNBC că „factorul cheie care a influențat decizia Băncii Elveției este prăbușirea prețurilor petrolului și ale materiilor prime. Multe țări se luptă cu deflația“. Banca Elveției și-a explicat decizia prin faptul că plafonarea cursului nu mai este necesară având în vedere deprecierea euro.
Thomas Jordan, președintele Băncii Naționale a Elveției:
„Am decis că nu mai are sens să continuăm cu măsuri care nu mai sunt sustenabile și care pot fi menținute doar cu intervenții constante pe piață.“
„Când ajungi la concluzia că un exit este necesar pe termen mediu pentru politica monetară, atunci nu are sens să continui, chiar dacă doar pe termen scurt.“
„Este o problemă de sincronizare. Mult timp rata minimă de schimb a fost sustenabilă. Situația s-a schimbat acum din cauza evoluției situației internaționale, astfel că rata minimă de schimb nu se mai justifică. Introducerea acestei rate nu a fost o greșeală, cu un instrument foarte important de politică monetară.“
„Recent, diferențele dintre politicile monetare din diferite zone au crescut semnificativ, iar trendul va deveni, probabil, și mai pronunțat.“
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu