Rândurile de față au ca punct de plecare rezultatele financiare anunțate recent de către Apple pentru primul trimestru al anului fiscal 2014-2015 (ultimul trimestru calendaristic 2014). Rezultate care au depășit cu mult toate estimările analiștilor: venituri totale de 74,6 miliarde U.S.D., din care 50 miliarde au provenit doar din comercializarea Iphone (74,5 milioane de unități vândute pe tot globul la nivelul trimestrului), profit de 18 miliarde U.S.D., disponibilități și investiții lichide de cca. 178 miliarde U.S.D. (cam cât P.I.B.-ul anual al României!). Toate aceste cifre fac ca acțiunile companiei să pară subevaluate deși, atenție, se află la maxime istorice. Și chiar așa și sunt din moment ce profitul pe acțiune anualizat se ridică la cca. 12 USD iar prețul unei acțiuni este de 115 USD. Cea mai mare companie americană după capitalizarea bursieră păstrează ritmuri susținute de creștere în ciuda previziunilor sumbre ale multora care îi anunțau sfârșitul odată cu tragica dispariție a mentorului său Steve Jobs.E un exemplu de business pentru orice antreprenor de pe mapamond, pentru orice universitate economică din lume. Pentru că, cu o gamă foarte restrânsă de produse, centrată după cum atestă și cifrele de mai sus pe telefonul mobil, Apple înlătură concurenți celebri (vezi dispariția Nokia ca producător și brand), acaparează cote de piață și face astfel fericiți acționarii săi. Marja brută se situează undeva la 37-38%, comparabilă poate cu cea a Coca-Cola. Prețul mediu de comercializare a telefoanelor sale a ajuns în trimestrul menționat mai sus la 671 U.S.D., în creștere cu cca. 50 U.S.D. față de același trimestru al anului precedent. Telefoane fabricate, știm cu toții în țara cu forța de muncă cea mai ieftină – China.
Ca să rezum: Apple face un telefon ieftin și îl vinde scump. Valoarea adăugată este imensă și reprezintă profit în cea mai mare parte. Pare atât de simplu în teorie, de ideal, încât stai și te întrebi ce le lipsește celorlalți. Care e ingredientul secret sau rețeta ocultă? Și ca să ating cheia acestor rânduri: poate România ca națiune să își aleagă modelul Apple ca matriță de dezvoltare? Cum?
Cuvintele cheie în opinia mea, ca morală dacă vreți a succesului confirmat al Apple pe o piață al cărei ritm de inovație tehnologică este accelerat, sunt: specializare, brand, management, viziune strategică, diferențiere. Toate astea generează un grad foarte ridicat de fidelizare a clienților, cheia pentru reușita unui business.
Voi transpune pe scurt (am extins la nivelul unor articole precedente aspectele principale la nivelul macro) pe cazul României ingredientele Apple.
Specializarea. Vremea lui „ne pricepem la tot” a apus de mult. Să ne centrăm pe domeniile unde avem șanse de a crea și exploata avantaj competitiv ca națiune: tehnologia informației în primul rând, turism (dar pentru asta e nevoie bineînțeles de infrastructură), sectorul viticol, ș.a. Se poate crea valoare adăugată cu conținut ridicat de profit în aceste „industrii”.
Brand. Nu-l avem ca națiune, au fost numai heirupisme tipice nouă. Brand ca țară și branduri la scară sectorială: Dracula pentru turism e un bun punct de plecare.
Management și viziune strategică. Atât central, la conducerea României, cu rolul evident de a susține inclusiv fiscal sectoarele cheie, dar și la nivelul fiecărei companii în parte. Sunt exemple bune și de învățat și aici: Allview e un produs românesc fabricat în China, ca și Iphone. Și trăiește pe piața locală, se luptă cu greii. Ne lipsește cu totul viziunea strategică din păcate. Sunt absolut convins că în momentul lansării Iphone 6, specialiștii companiei lucrau deja la noua generație de telefoane.
Diferențiere. E modelul ales de Apple care se vede la toate palierele business-ului, un singur telefon și nu o gamă extinsă cum au făcut toți ceilalți, un design unic inițial, copiat ulterior de restul, ș.a.m.d. Dacă vom continua să exportăm cherestea, cereale, energie și fier vechi nu ne vom putea diferenția niciodată. Ba mai mult le creăm altora avantaje competitive pentru propriile strategii. Domeniile menționate de mine mai sus sunt genetic predispuse la diferențiere. Dar ca să dau un singur exemplu a trebuit ca Prințul Charles să descopere România autentică în chiar mijlocul ei pentru a afla și noi că se poate, că există „cerere” turistică.
Dacă toate cele de mai sus vor fi setate corect se poate crea fidelizare. Inclusiv a propriei forțe de muncă în sensul păstrării și valorificării sale pe plan intern.
Susțin renunțarea la modelul de dezvoltare centrat pe forța de muncă ieftină (vezi cazul industriei auto unde alte țări ne concurează mai eficient, Maroc de exemplu). Acest model creează cercuri vicioase la scară macro. Nu încurajează creșterea importantă a nivelul de trai și, pe această bază, a consumului intern, etc., etc.
Când vă încearcă pesimismul deschideti site-ul Apple. Uitați-vă la evoluția cursului acțiunilor sale, aduceți-vă aminte de emoția pe care ați avut-o când ați ținut ca o icoană în mână primul Iphone și, mai presus de toate, spuneți cu voce tare pentru a avea șanse de a conștientiza mai bine mesajul: „E făcut de oameni ca noi care au curajul de a-și trăi visul”.
Cât despre subsemnatul, nu am decât un singur mare regret: că nu dețin mai multe acțiuni Apple...
Prof. Dr. Eduard Dinu – A.S.E. București
0 comments :
Trimiteți un comentariu