
Mișcarea dobânzilor bancare confirmă astfel o tendință constantă a ultimilor cinci-șase ani și anume că dobânzile interbancare au mers (cu excepția unor scurte perioade de volatilitate) în același ritm cu dobânda-cheie a BNR. De exemplu, în 2009 - când BNR începea procesul de relaxare monetară (după câteva luni de la startul crizei) - dobânda Robor se afla la peste 10% pe an.
Dobânzile la creditele în lei ajungeau atunci lejer la 20%, un nivel greu de suportat de către populație și companii, care nu aveau practic altă soluție decât să-și asume riscul valutar al unui credit în euro, care venea la pachet cu un cost de finanțare de două ori mai redus.
Banca Centrală Europeană reacționase încă din 2008 la semnalele crizei, astfel că în 2009 dobânda-cheie la euro coborâse până la 1% pe an, ceea ce a redus vizibil costul finanțării în euro, inclusiv pentru băncile locale. Creditarea în valută ajunsese astfel să reprezinte aproape două treimi din împrumuturile populației și firmelor.
0 comments :
Trimiteți un comentariu