Începe un nou boom imobiliar? E mult spus boom, dar cert este că piața începe să se miște din nou, există cerere, au reapărut și investitori, a spus laZF Live Andrada Uca
, consultant imobiliar, care a trăit pe viu și a analizat toată evoluția pieței imobiliare în ultimul deceniu. “Iar faptul că acum am avut curajul să fac o faptă în imobiliare arată că am încredere în piață, a menționat ea”.
Învierea pieței imobiliare din cavoul în care a intrat în criză începe să se vadă cu ochiul liber, dar și în datele statistice: mai multe construcții, mai multe livrări, mai multe credite acordate (Prima Casă reprezintă doar jumătate), cu mai multe tranzacții și mai mult interes din partea investitorilor.
1. Cei care au ceva bani au început să cumpere apartamente și să le închirieze, pentru că chiria le aduce un randament dublu, de 5-6% pe an la euro cel puțin, față de o dobândă la bancă de 2-2,5%.
2. Încep să se cumpere din nou apartamente direct de pe planșetă pentru investiții. Dacă iei apartamente cu discount de la dezvoltator, poți să câștigi 10-15% la revânzare pe piață ori să ai un randament de peste 10% dacă le închiriezi.
3. Dezvoltatorii, mai mari sau mai mici, sunt prezenți din ce în ce mai mult pe piață: caută terenuri, construiesc ansambluri mai mici de 20-40 de locuințe ca să nu-și ia un risc mare, bancherii sunt puțin mai relaxați dacă au colateral sau au un istoric fără țeapă. Dobânzile la credite, mai ales la leu, sunt jos, cerere există, dar destul de temperată. Oricum, chiar și în aceste condiții, randamentul unui dezvoltator se duce spre 30%.
4. Băncile și dezvoltatorii încep să țină la preț și chiar își fac planuri să le mărească. La executări silite băncile nu mai acceptă orice ofertă, pentru că simt că piața se îmbunătățește.
Bucureștiul conduce cursa imobiliară de a ieși din cavoul crizei, dar la câteva ore în spate sunt și orașele mai mari, care reușesc să atragă investitori și în consecință forță de muncă tânără.
De partea cealaltă este cererea care există, mai mult sau mai puțin solvabilă, care însă trăiește, calculează și analizează toate variantele de achiziție uitându-se la ceea ce a fost în trecut, respectiv în perioada 2004-2008, de boom imobiliar, urmat de o cădere atât de dureroasă, care s-a lăsat cu cicatrice.
Totul se calculează acum și se decide mai puțin în funcție de nivelul dobânzilor, ci mai mult în funcție de evoluția economiei, stabilitatea leului, întemeierea unei familii și în principal în funcție de valoarea proprietății.
Nimeni nu mai vrea să se trezească că valoarea proprietății pe care o cumpără se înjumătățește, dar el trebuie să plătească prețul întreg, cât nu face.
Din 2009 până în 2014, 1,2 milioane de tineri au terminat liceul, cam 200.000 pe an. Și din aceștia 100.000 pe an s-au dus mai departe la facultate, iar restul și-au găsit alternative: au terminat cursuri de specialitate și și-au găsit un job, au plecat din țară, au devenit antreprenori sau stau în continuare la mama și la tata, sărind dintr-un job în altul, de cele mai multe ori low-cost.
Din 500-600 de mii care au mers la facultate probabil că 300.000 au un job mai bun, care să le permită achiziția unei proprietăți. Dacă luăm în considerare și pe cei care nu s-au aruncat să își cumpere un apartament în perioada de boom și au stat cu chirie, se mai adună încă 300-500.000. Deci avem o cerere solvabilă, bancabilă de 600-800 de mii. Întrebarea este ce face această cerere, spre ce se uită?
1. Așteaptă ca părinții să le lase casa sau să facă ceva schimburi de apartamente?
2. Rămân cu chirie de frică să se îndatoreze, având în vedere experiența prietenilor lor, care ajung să plătească pe un apartament de două – trei camere cât pentru un apartament de lux, la prețurile actuale.
3. Se înhamă la un credit imobiliar, dar decizia o iau foarte calculat și mai ales dacă se gândesc să își întemeieze o familie. În acest caz fiecare are în minte foarte clar cât este dispus să plătească maximum pe două sau trei camere și nu se aruncă.
4. Se uită spre un model de achiziție de tip leasing, ca la mașină. Ar vrea să plătească ratele, chiar dacă sunt puțin mai mari, dar să știe că la final ori rămân cu apartamentul, ori, dacă se întâmplă ceva – o nouă criză urmată de o nouă cădere a prețurilor din piața imobiliară –, să poată da casa înapoi, dar să nu rămână agățați într-o datorie, așa cum sunt prietenii lor acum.
România este o țară de proprietari, iar această mentalitate este adânc înrădăcinată în mintea noastră. Din acest motiv și pe baza experienței perioadei de boom, urmată de prăbușire, în viitor vor câștiga dezvoltatorii și investitorii care vor veni cu un pachet care să le permită clienților să se asigure pentru cazul în care va urma o nouă criză.
Iar pentru asta ofertele imobiliare și pachetele financiare – creditele – trebuie să fie mai sofisticate, nu în sensul rău al cuvântului, de exemplu cum a fost piața de sub prime în America.
Oricum, ceea ce este bine este că piața imobiliară ”începe să umble din nou”, ceea ce va ajuta economia și va schimba puțin starea noastră de spirit, că se mai întâmplă ceva, că se mai construiește, iar tinerii își întemeiază familii.
0 comments :
Trimiteți un comentariu