Istoricii ar putea scrie despre martie 2015 ca fiind luna în care diplomația chineză a cecurilor a ajuns la maturitate, aducând celei de-a doua economii ca mărime din lume un rol mai mare în guvernanța economică globală în dauna Statelor Unite și a instituțiilor financiare internaționale pe care Washingtonul le-a dominat după sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, scrie Reuters.În martie, mai multe guverne europene au ales, într-un efort prost coordonat pentru a câștiga un avantaj, să devină „nași“ ai încă infantilei Bănci Asiatice pentru Investiții în Infrastructură (AIIB), un proiect lansat de China, cu sfidarea Washingtonului.
Ministrul de finanțe al Marii Britanii, George Osborne, bucuros că a avut avantajul celui care face prima mutare, a subliniat în fața parlamentarilor ce oportunități va aduce acest proiect companiilor britanice.
„Am decis să devenim prima națiune dezvoltată a vestului cu statutul de membru fondator al noii bănci asiatice de investiții deoarece credem că voi ar trebui să fiți prezente la crearea acestor noi instituții internaționale“, a spus Osborne. Înainte de discurs el a respins, telefonic, rugămintea secretarului american al Trezoreriei Jack Lew de a nu colabora cu Beijingul.
Reacție în lanț
Pasul făcut de acest aliat apropiat al Washingtonului a provocat o adevărată avalanșă. Iritate că Londra a furat startul, Germania, Franța și Italia au anunțat că și ele vor participa la proiectul chinezesc.
Urmele lăsate de fluxurile diplomatice transatlantice și intraeuropene sugerează mai degrabă semnale neclare și diferențe tactice decât un mare plan european de a curta Asia. Cel puțin așa văd lucrurile unii observatori de la Washington și Beijing. Acest episod arată lipsa de dialog dintre aliații în cazul a ceea ce cândva era denumit „Vestul“, dar și cum principalele puteri din UE fac front comun prin politicile lor externe și de securitate atunci când sunt în joc interesele comerciale naționale.
Agenția oficială de presă a Chinei Xinhua a proiectat încântarea Beijingului: „Alăturarea Germaniei, Franței, Italiei, dar și a Marii Britanii, membrul din G7 al infantei bănci asiatice de investiții și un aliat sezonier, a deschis o spărtură decisivă în frontul contra AIIB creat de America“.
„Strugurii acri aruncați contra AIIB fac ca America să arate izolată și ipocrită“, se arată într-un comentariu al agenției.
Dintre principalii aliați ai SUA din Asia, Japonia și Coreea de Sud iau în considerare posibilitatea de a deveni membri ai AIIB. Australia pare să fie pe punctul de a li se alătura, dar aici încă nu a fost luată vreo decizie formală.
„Americanii încep să arate foarte frustrați cu criticile lor. Nu este o bătălie pe care s-o câștige. Chiar și cei mai apropiați aliați ai lor încep să rupă rândurile“, a explicat un diplomat asiatic.
Luptă pentru putere
În Europa, ca și la Washington, lansarea de către China a unei noi instituții pentru orientarea unei părți din masivele rezerve valutare către investiții de infrastructură în Asia a reprezentat un butoi politic cu praf de pușcă.
Statele vestice cereau de mult timp Beijingului să recicleze o parte din surplusul commercial prin construirea de infrastructuri de transport, de energie și de telecomunicații în țări în curs de dezvoltare, dar prin intermediul Băncii Mondiale și a Băncii Asiatice pentru Dezvoltare. Aceste instituții sunt dominate de SUA și de Japonia.
China, înfuriată că Congresul SUA nu a ratificat un acord din 2010 pentru majorarea puterii de vot a Beijingului și a altor economii emergente la FMI, a ales să mergă pe propriul drum.
Cu un capital inițial de 50 de miliarde de dolari, AIIB poate oferi cel mult fonduri care să le completeze pe cele ale celorlalte doup instituții de dezvoltare. Însă proiectul poate reprezenta o rampă de lansare pentru influența chinezească. Oficial, Washingtonul spune că este îngrijorat dacă banca chinezească poate garanta respectarea drepturilor omului, a standardelor de muncă și a celor de mediu, dacă guvernarea acesteia va putea fi deschisă și transparentă.
În privat, mai mulți oficiali americani de rang înalt au recunoscut că toată disputa este despre putere. Un membru al administrației Obama a explicat că tărăgănarea acordului de reformă a FMI „a adus Chinei oportunitatea de a se afirma“.
În Washington, disputa s-a dus între Departamentul de Stat, Trezorerie și Consiliul de Securitate Națională al Casei Albe, ceea ce s-ar putea să fi slăbit comunicarea cu aliații europeni.
„Pur și simplu nu a existat de la început un mesaj clar, unic și coerent“, a declarat o sursă din Congresul SUA.
Între guvernele europene au existat dezbateri legate de tactici și sincronizare, dar punctual de vedere care a dominat a fost acela de a încerca să influențeze proiectul chinezesc din interior, au spus mai mulți oficiali.
„Dezbaterea i-a pus față în față mai ales pe consilierii de securitate, care au înclinat spre îmbrățișarea Americii, cu cei economici și cu cei specializați pe Asia, care au argumentat că acest tren mare pleacă din gară și că este în interesul nostrum să sărim în el“, a spus un diplomat european.
0 comments :
Trimiteți un comentariu