”Eu vreau să rămân în România. Eu vreau să mă întorc în România” versus ”M-am săturat de țara asta de rahat”

Duminică, când trebuia să dau BT (bun de tipar) pentru ziar, am citit un articol în rubrica ”Un start-up pe zi” despre un francez care a renunțat la o poziție de top – director operațional în Carrefour România, imediat după directorul executiv – pentru a deveni antreprenor în România. Și-a făcut o microberărie (citește articolul

AICI

).

Arnaud Dussaix este de 15 ani în România, cu o pauză de 10 luni, când a fost trimis în Grecia. Ceea ce mi-a sărit în ochi la povestea lui este faptul că în momentul în care grupul francez de retail i-a oferit o poziție în altă parte, expații fiind mutați după un anumit număr de ani, el a refuzat: ”Eu am vrut să rămân în România”. Și a făcut tot posibilul să rămână în România, chiar dacă a trebuit să plece din grup, unde salariul probabil că depășea 10.000 de euro net pe lună. Așa că a luat-o pe cont propriu. ”Inițial produceam în propriul garaj bere pentru prieteni. Ei m-au întrebat atunci de ce nu fac ceva la scară mai mare și am decis să pornesc acest proiect – microberărie. A lansat pe piață brandul Sikaru, cu care speră să intre în restaurante, cafenele și supermarketuri.

Stai și te întrebi ce l-o fi determinat pe acest francez să renunțe la jobul de expat, fără griji și cu bani, pentru a deveni antreprenor într-o economie a României care strivește antreprenorii, libera inițiativă și unde cei care fac afaceri, care creează un produs sau un serviciu sunt urâți, disprețuiți și înjurați de cei din jur, de propriii angajați și de stat, care îi văd ca inamici, ca dușmani care trebuie taxați prin toate formele.

Experiența pe care a acumulat-o ca director în Carrefour este de neprețuit și probabil că știe pe de rost toată piața de retail și obiceiurile de consum ale românilor. Asta îi va aduce un avantaj în piață.

Fiecare dintre noi știe multe exemple de expați care au spus cu toată convingerea ”eu vreau să rămân în România” și și-au făcut afaceri aici.

Tatian Diaconu, de loc din Craiova, a plecat în Franța cu familia la începutul anilor 2000. Din 2006 își întreba angajatorul din Franța – rețeaua de articole sportive Decathlon – când deschide un magazin în România, ca să se întoarcă aici.

Când a venit prima oportunitate, la 29 de ani, nu a stat pe gânduri și s-a întors. Prietenii lui din România l-au considerat nebun: ”Cum adică să te întorci? Noi vrem să plecăm și tu te întorci?”. Între timp, în ultimii trei ani, după trecerea crizei, care a amânat multe investiții, a fost desemnat de Immochan (divizia imobiliară a familiei franceze care deține Auchan și Decathlon) project manager pentru construcția mallului Coresi din Brașov, proiect care a fost inaugurat acum două luni. Trei ani de zile și-a rupt mintea încercând să detecteze obiceiurile de consum ale brașovenilor și locuitorilor din jur astfel încât proiectul să nu ajungă în faliment, cum s-a întâmplat cu câteva malluri construite de alți dezvoltatori la Brăila sau Arad. Pentru cei care vă interesează obiceiurile de consum, bucureștenii dacă au 5 euro în buzunar cheltuiesc 7 euro la mall (trăiască cardul de credit), în timp ce locuitorii din Brașov și din vestul țării dacă au 5 euro în buzunar cheltuiesc numai trei, și aceia cu foarte multe calcule.

Cum este să construiești un mall de la zero?

Ce l-a determinat pe Tatian Diaconu să se întoarcă în România și să se lupte cu birocrația din administrație pentru a construi ceva? Se pot face atât de multe lucruri în România, aici sunt toate oportunitățile din lume, ar răspunde el.

Poate sunt două excepții, cazuri izolate de oameni pentru care România reprezintă țara tuturor oportunităților, pe care noi, ceilalți locuitori de decenii sau de secole ai acestei țări, nu le vedem sau ”nu ai bani să le accesezi”, cum ar spune un coleg de-al meu.

O bună parte din noi urăște România, considerând-o o țară coruptă, murdară, care nu îți dă nicio șansă, care te strivește în birocrație și în șpăgile pe care trebuie să le dai dacă vrei să faci ceva, o țară de rahat. Cei mai mulți dintre voi gândiți așa.

Dar câteodată stai să te întrebi până la urmă cine greșește, cine e defect: cei doi nebuni care au vrut să rămână sau să se întoarcă în România sau noi, toți ceilalți, pentru care România este o țară de rahat, din care trebuie să fugi cât mai repede?

Până una, alta, România are cea mai mare creștere economică din Europa, în condițiile în care numai jumătate din țară este la muncă.

Sursa:
Ziarul Financiar

Autor:
Cristian Hostiuc