O idee parcă luată din agenda de lucru a Beijingului sau a vreunui alt guvern cu ambiția de a aduce la maturitate o economie emergentă încinge spiritele în lumea academică din SUA: impunerea unei ținte de creștere economică, de avans al PIB-ului nominal și ajustarea politicilor ecomomice pentru a atinge acest obiectiv.Ziarul Financiar argumentează de mult timp, și are și un program în acest sens, că România trebuie să țintească o creștere economică de 5% pe an timp de un deceniu pentru a realiza convergența cu economiile occidentale, adică pentru a ajunge la standardele de viață din Vest. Planul este încurajat de lumea de business și sprijinit de estimările unor instituții internaționale precum Banca Mondială.
În SUA, cea mai mare parte a academicienilor și economiștilor care susțin impunerea unei ținte de creștere a PIB-ului nominal au calculat că aceasta ar trebui să fie de 4-5%. Obiectivul trebuie urmărit de Rezerva Federală americană, care în prezent are dublul mandat de a ține rata șomajului la nivel redus și de a asigura stabilitatea prețurilor, ceea ce implică urmărirea unei ținte de inflație (2%).
Ideea este că prin promisiunea că va face orice-i stă în putere pentru a aduce economia pe calea de creștere stabilită, Fed poate stimula încrederea populației și a oamenilor de afaceri în creșterea economică viitoare. Astfel de așteptări pot încuraja populația să cheltuiască mai mult și companiile să investească. De asemenea, o țintă clară de creștere a PIB oferă băncii centrale mai mult spațiu de manevră deoarece, spre exemplu, dacă i-a fi de folos accelerarea inflației pentru a atinge obiectul de creștere a economiei nu va fi blocată de ținta privind inflația, explică revista Politico. Criticii spun că tocmai „încrederea“, ușor de „înșelat“, este elementul vulnerabil al ideii.
Cel mai nou „fan“
Larry Summers, fost secretar al Trezoreriei SUA și fost economist-șef al Băncii Mondiale, este numele inclus cel mai recent pe lista economiștilor de top care promoveză sau susțin impunerea unei ținte de creștere a PIB-ului nominal (James Bullard, un alt economist care susține ideea, este președinte al Federal Reserve St. Louis). Summers pare să prefere ca Fed să urmărească mai degrabă creșterea economică decât o țintă de inflație.
„Aș prefera orientarea către țintirea unui anumit PIB nominal în locul majorării țintei de inflație“, a spus Summers recent la o conferință în Berlin. Problema majorării țintei de inflație de la 2% s-a pus din cauza persistenței unei inflații slabe în ultimii ani. O țintă mai mare de inflație ar permite Fed să micșoreze și mai mult ratele de dobândă reale, spre exemplu de la -2% la -3%, pentru a stimula cererea și a întări apărarea contra unei noi recesiuni.
Summers argumentează, într-o serie de răspunsuri date revistei Politico, că un obiectiv de creștere a PIB-ului nominal este preferabil unei ținte mai mari de inflație din două motive. „Cu cât este mai slabă creșterea reală, cu atât mai jos va trebui să fie duse dobânzile reale, iar o țintă privind PIB-ul nominal, spre deosebire de țintele de inflație, garantează aceasta.“ Economistul și-a exprimat, de asemenea, îngrijorările legate de măsurarea inflației. „O țintă care nu depinde de ajustările la inflație are mai mult sens“, a adăugat el.
Este nevoie de o schimbare
Adoptarea unor ținte privind creșterea PIB-ului nominal ar fi ceva revoluționar pentru Fed. Dezbaterile care înconjoară această idee izvorăsc din îngrijorările că banca centrală a Americii nu este suficient de puternică pentru a susține o revenire economică solidă.
Fed a redus ratele dobânzilor de referință pe termen scurt sub 0%, dar aceasta nu a fost de ajuns pentru a duce economia departe de recesiune. De asemenea, Fed a folosit instrumente neconvenționale de politică monetară precum ajustarea cantitativă (achiziții de sute de miliarde de dolari de bonuri de Trezorerie și de titluri financiare garantate cu ipoteci pentru reducerea dobânzilor pe termen lung). Acestea au ajutat, dar revenirea este încă slabă. Economia s-a contractat cu 0,7% în primul trimestru.
Adoptarea unor ținte privind creșterea PIB nu ar aduce băncii centrale mai multe instrumente, dar i-ar permite să le folosească mai agresiv pe cele pe care le are la dispoziție.
PIB-ul nominal a crescut cu aproximativ 4% în ultimii cinci ani. Cu o țintă de 5%, Fed ar fi trebuit probabil să relaxeze și mai mult politica monetară, poate prin achiziții și mai mari de active. Dacă inflația ar fi accelerat brusc, creșterea PIB-ului nominal, prin definiție, ar fi accelerat și ea, caz în care Fed ar fi trebuit să înăsprească politica monetară. În ambele cazuri, spun cei care propun introducerea de ținte de creștere, Fed ar fi creat un mediu macroeconomic mai stabil.
Economiile emergente
Jeffrey Frankel, specialist în economie al Universității Harvard, crede că urmărirea unor ținte de creștere a PIB-ului nominal ar fi o soluție mult mai bună pentru economiile emergente decât pentru cele industrializate. Aceste economii sunt lovite mult mai des de șocurile fluctuațiilor prețurilor produselor importate și exportate, și prin urmare le este mai greu să controleze inflația. De asemenea, economiile lor simt mai dur șocurile produse industriei și agriculturii de dezastrele naturale, de turbulențele sociale și de volatilitatea productivității, scrie Frankel pentru Project Syndicate. Avantajul unei ținte de creștere a PIB este acela că șocurile se reflectă echilibrat în producție și inflație și nu doar în producție. O bancă centrală a unei economii emergente, unde încrederea este un factor important pentru atragerea investițiilor, își poate face astfel planuri mai credibile.
Investitorii pot „ierta“ mai repede ratarea unei ținte, spre exemplu de inflație, de către o bancă centrală a unei economii mature, dar nu pot ignora eșecurile unei economii care încă își caută locul pe scena globală.
Proiectul ZF România 5%
Ca orice țară emergentă, și una săracă după standardele europene, România are nevoie de un plan economic pe termen lung, iar Ziarul Financiar a dat anul trecut startul proiectului „România 5% creștere economică“ pentru a mobiliza companiile și oamenii de afaceri autohtoni să participe la crearea unei platforme de lansare economică. Scopul este găsirea măsurilor necesare pentru a asigura convergența economiei românești cu cele vestice până la sfârșitul deceniului.
Iar soluțiile, propuse de lumea de business, nu s-au lăsat așteptate. Oamenii de afaceri și economiștii cer, printre altele, reindustrializarea României, încurajarea investitorilor autohtoni, în condițiile în care după 1989 eforturile statului s-au orientat mai ales spre atragerea prin diverse facilități a investitorilor străini, dezvoltarea sectorului IT prin încurajarea tinerilor să studieze în acest domeniu, încurajarea românilor care lucreazî în străinătate să-și deschidă afaceri acasă, continuarea luptei împotriva evaziunii fiscale și a corupției la toate nivelurile, creșterea gradul de colectare a impozitelor, debirocratizarea proceselor prin care o companie obține sprijin de la stat pentru a crea noi locuri de muncă, angajarea în regim part time a pensionarilor care doresc să mai muncească, investiții în infrastructură și responsabilizarea miniștrilor.
Într-un interviu acordat ZF, Laura Tuck, vicepreședintele Băncii Mondiale pentru Europa, a explicat că România are nevoie să stimuleze creșterea economică până la rate de 5-6% pentru a ajunge la nivelul de trai existent la nivel european, astfel că trebuie să continue reformele structurale și să mențină cadrul macroeconomic prudent. Ea a sugerat că primul lucru pe care România trebuie să-l facă este să îmbunătățească managementul sectorului public, să îmbunătățească atât calitatea cheltuielilor publice, cât și absorbția fondurilor europene. O altă direcție ar fi îmbunătățirea mediului de afaceri astfel încât să fie mai ușor pentru o companie să înceapă un business și să-l închidă. Totodată, trebuie îmbunătățită funcționarea pieței proprietății, reforma în domeniul intabulării și cadastrului, precum și funcționarea pieței financiare și a pieței energiei. În plus, este nevoie de investiții în educație pentru a îmbunătăți calitatea forței de muncă, productivitatea. Până acum România nu a reușit să aibă o creștere economică echilibrată, ci a avut o creștere bazată preponderent pe un singur pilon: înainte de criză consumul, acum exporturile. În timp ce investițiile au rămas pionul sacrificat.
Larry Summers, fost secretar al Trezoreriei SUA și fost economist-șef al Băncii Mondiale: „Aș prefera orientarea către țintirea unui anumit PIB nominal în locul majorării țintei de inflație. O țintă care nu depinde de ajustările la inflație are mai mult sens.“
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu