Jamie Dimon a contribuit la „asamblarea“ Citigroup și a repetat mai apoi experimentul cu JPMorgan Chase. El este responsabil cu ascensiunea a două dintre cele mai mari bănci din lume, iar munca sa l-a făcut și extrem de bogat, aducându-i statutul de miliardar, neobișnuit în lumea bancherilor, scrie Bloomberg.Valoarea acțiunilor JPMorgan se apropie de maximul înregistrat vreodată, ceea ce duce averea netă a lui Dimon la aproximativ 1,1 miliarde de dolari, potrivit Bloomberg Billionaires Index. Averea derivă dintr-o participație cu o valoare de 485 milioane de dolari deținută la JPMorgan, unde Dimon este CEO de la sfârșitul anului 2005, și dintr-un portofoliu de investiții începute pe baza sumelor obținute din vânzări de acțiuni Citigroup.
Statutul lui Dimon este unul neobișnuit pentru că, exceptându-l pe fostul său mentor Sanford „Sandy“ Weill, puțini manageri de bancă acumulează o avere atât de mare. Majoritatea miliardarilor din industria financiară pun bazele unor companii sau firme de investiții, cum este cazul magnatului George Soros, cu o avere de 28,5 mld. dolari, sau cofondatorul Blackstone Group Steve Schwarzman, cu 13,4 mld. dolari.
În vârstă de 59 de ani, Dimon are o abordare diferită. Refuzând poziții oferite de mai multe firme, printre care și Goldman Sachs, i s-a alăturat lui Weill la American Express în 1982.
Cei doi au câștigat mai târziu controlul asupra Commercial Credit din Baltimore, lansându-se într-o serie de preluări care au accelerat procesul de consolidare în cadrul industriei, culminând cu crearea în 1998 a Citigroup, cea mai mare companie de servicii financiare la acea vreme.
„M-am alăturat lui Sandy Weill când am terminat școala de business și nu regret acest lucru“, a declarat Dimon.
Un newyorkez extrem de deschis, Dimon a fost mâna dreaptă a lui Weill în ceea ce privește fuziunile încheiate și și-a asumat roluri din ce în ce mai importante la companiile țintă, de la președinte al Primerica la CEO al Smith Barney și președinte al Citigroup, devenind cunoscut pentru reducerile de costuri și integrarea sistemelor.
Îndepărtat de Weill în 1998, Dimon a vândut 2,3 milioane de acțiuni Citigroup după exit, acumulând o sumă brută estimată la 110 milioane de dolari. Adunând suma netă obținută din această vânzare și alte vânzări de acțiuni cu dividende și suma de aproximativ 115 milioane de dolari reprezentând salariul din 1991 ar rezulta aproximativ 540 milioane de dolari, potrivit Bloomberg.
Dimon a devenit în anul 2000 CEO al Bank One din Chicago, căruia i-a consolidat bilanțul și profitul și pe care l-a vândut mai apoi către JPMorgan. Bancherul a preluat funcția de CEO al companiei rezultate la sfârșitul anului 2005 și mai apoi și pe cea de președinte. Banca a absorbit instituții slăbite în timpul crizei financiare și până în anul 2011 a devansat cu mult Citigroup și Bank of America, devenind cea mai mare instituție de credit din SUA după active.
Sub conducerea lui Dimon, JPMorgan a devenit ceea ce majoritatea analiștilor consideră a fi cel mai bine administrată dintre băncile universale. Spre deosebire de rivalele sale, JPMorgan și-a menținut profitabilitatea în timpul crizei și a generat câștiguri record în patru din ultimii cinci ani.
Acțiunile băncii au avansat cu 66% de la sfârșitul lui 2005, în timp ce indicele S&P; 500 a pierdut 22% în aceeași perioadă.
Dimon deține 6,1 milioane de acțiuni JPMorgan evaluate la aproximativ 404 milioane de dolari, cât și 3,2 milioane de opțiuni cu o valoare de peste 80 milioane de dolari.
Activele imobiliare ale lui Dimon includ o locuință în Westchester și apartamente în Park Avenue evaluate la 32 milioane de dolari.
Din cauza averii sale - a primit 20 de milioane de dolari pentru 2014 - și a criticilor aduse autorităților de reglementare și adversarilor, Dimon a devenit ținta celor care militează împotriva inegalității veniturilor și condamnă existența băncilor „too-big-to-fail“.
Dimon este cel mai ferm apărător al industriei sale, argumentând în mod repetat că megabăncile sunt sigure decât firmele mai mici. Deși performanța JPMorgan pe durata crizei îi susține cazul, compania a acumulat din perioada crizei 36 miliarde de dolari sub formă de costuri legale și și-a recunoscut vinovăția într-un caz de încălcare a legislației antitrust luna trecută.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu