România producea în 1990, primul an de la ieșirea din perioada comunistă a economiei planificate, 17,6 mil. tone de oțel, laminate la cald și țevi, 24 de ani mai târziu producția a ajuns la 7,1 mil. tone.Din datele Ministerului Economiei reiese că din 1990 până în 2014 cel mai mult a avut de suferit producția de oțel, care a scăzut de peste trei ori, de la 9,7 mil. tone la puțin peste 3,1 mil. tone. În aceeași perioadă producția de laminate s-a diminuat de două ori, iar producția de țevi a scăzut cu un sfert.
Din datele Ministerului Economiei reiese că din 1990 până în 2004 producția combinatelor siderurgice și metalurgice a scăzut constant, dar a crescut în 2007, cel mai bun an al economiei românești, pentru ca doar doi ani mai târziu, când criza economică s-a manifestat în toată lumea, să scadă masiv, de aproape două ori. Comparativ cu 2009, producția a revenit pe creștere anul trecut, cu un plus de 19%. Impactul crizei economice din 2009 a avut ca efect în România scăderea semnificativă a producției, asociată cu prăbușirea cererii, ceea ce a dus la diminuarea capacităților de producție și a disponibilizărilor de angajți, potrivit Ministerului Economiei. De asemenea, au crescut importurile în special din țări non-UE precum Ucraina, Turcia sau China. Aceste țări concurează puternic companiile siderurgice din România întrucât, nefiind obligate să respecte o serie de legi privind energia regenerabilă sau prevederi legate de protecția mediului impuse de Comisia Europeană, care au crescut costurile de producție, au cheltuieli mai mici. De asemenea, costurile cu electricitatea și gazele, resurse utilizate în procesele de producție, sunt mai mici comparativ cu ale competitorilor din Uniunea Europeană, și astfel pot să pună pe piață produse cu prețuri mai mici.
0 comments :
Trimiteți un comentariu