În prea multe situații, opinia consacrată în cercurile diplomatice sau științifice este că publicul larg nu știe ce este bine pentru el, când este vorba de politică externă sau abordarea problemelor globale. Este prea complicat, spun experții; publicul n-ar înțelege. Cu toate acestea, câteva noi sondaje sugerează că multe persoane înțeleg foarte bine modul în care se manifestă epidemiile la nivel global și faptul că acestea constituie o amenințare serioasă la adresa vieții lor și a securității lor economice - și mai știu aceste persoane și ce trebuie făcut.Un sondaj de opinie comandat de Grupul Banca Mondială – care a fost realizat în rândul a aproximativ 4.000 de persoane din cinci țări industrializate – Franța, Germania, Japonia, Marea Britanie și SUA – a constatat că majoritatea persoanelor nu sunt convinse că lumea sau chiar propria lor țară este pregătită să facă față următoarei epidemii globale. Un număr dublu de subiecți au răspuns că lumea se va confrunta cu o altă epidemie globală în următoarea decadă și mai puțin de jumătate sunt convinși că propria lor țară este pregătită să facă față unei epidemii. Aceste persoane consideră că „sănătatea globală și epidemiile“ constituie unul dintre motivele de îngrijorare la nivel mondial, după terorism și schimbările climatice.
Aceste constatări vin la aproape un an după ce Organizația Mondială a Sănătății (OMS) declara că Ebola constituie „o urgență la adresa sănătății publice și o problemă internațională“, la cel mai înalt nivel de alertă. Această declarație a declanșat o reacție masivă la nivel global, dar abia la opt luni după primul caz identificat în vestul Africii. Chiar și după ce peste 11.000 persoane și-au pierdut viața, după ce viețile a milioane de oameni au fost perturbate și după ce au fost pierdute venituri de miliarde de dolari, această amenințare încă este resimțită; mereu apar noi cazuri de contaminare cu Ebola.
Recent, s-a constatat răspândirea sindromului respirator viral MERS în Republica Coreea, ceea ce a contribuit la scăderea PIB-ului la valori care s-au manifestat timp de șase ani.
Atât Ebola, cât și MERS au avut un areal geografic în general limitat la doar câteva țări, pentru că sunt transmise prin contact direct. Dar ce s-ar întâmpla dacă lumea s-ar confrunta cu un virus cu răspândire rapidă, cu transmitere prin aer, cum a fost gripa spaniolă în 1918-1919? Proiec?iile sugerează că, în zilele noastre, o izbucnire a unei gripe precum cea spaniolă ar ucide peste 33 milioane de persoane în doar 250 de zile. Iar costul manifestării unui astfel de virus a fost estimat la echivalentul a 4,8% din PIB-ul global, adică peste 3.600 miliarde dolari.
Publicul are dreptate: lumea nu este pregătită pentru următoarea epidemie. Nu suntem mai bine dotați pentru a răspunde rapid în fața izbucnirii unei epidemii fa?ă de acum un an. Dar putem face ceva - și ne-ar costa doar o fracțiune din suma pe care am pierde-o dacă nu acționăm urgent. Iată trei lucruri pe care trebuie să le facem:
În primul rând, să ne asigurăm că toate țările noastre investesc în pregătiri și că sunt gata să ia măsuri în orice moment. Acest proces începe cu un sistem medical puternic care poate asigura servicii medicale esențiale, de calitate; supravegherea epidemiologică; și capabilitatea de diagnosticare rapidă. Ar trebui să valorificăm exemplele de succes pe care ni le-au dat Etiopia și Rwanda, care au instruit asistenți medicali comunitari, care pot spori accesul la serviciile de sănătate și care pot fi avanpostul serviciilor medicale în viitoarea luptă împotriva epidemiilor. Obiectivul final trebuie să fie accesibilitatea universală a serviciilor medicale - adică să ne asigurăm că toată lumea poate să obțină îngrijirile medicale necesare și că domeniile și zonele unde nu există servicii medicale nu-i pun în pericol pe toți ceilalți.
Publicul înțelege toate aceste lucruri: Marea majoritate consideră că investițiile în doctori, personal medical și unități medicale în țările aflate în curs de dezvoltare contribuie la prevenirea epidemiilor, care nu vor izbucni în țările lor de origine, ceea ce va proteja vieți și va conduce la economisirea unor sume de bani. Însă experiența coreeană evidențiază faptul că și cele mai avansate sisteme medicale trebuie să-și accelereze măsurile de pregătire.
În al doilea rând, avem nevoie de un sistem de pregătire și reacție în fața epidemiilor, care să fie operațional la nivel global și care să fie mai bine coordonat și să valorifice experiența mai multor jucători, inclusiv aceea a unei mai bine-dotate Organizații Mondiale a Sănătății. Primele luni în care s-a reacționat în fața virusului Ebola au căzut în mod disproporționat în sarcina organizației Médecins Sans Frontières, care a manifestat un comportament eroic. Epidemii vor mai izbucni, dar pot fi limitate înainte de a se transforma în manifestări cauzatoare de victime și pierderi materiale. Dar pentru a le limita efectele, sunt necesare anumite acorduri și aranjamente prestabilite, precum și o strânsă colaborare între autoritățile locale și naționale, organismele internaționale, sectorul privat, și ONG-uri, alături de un lanț de aprovizionare care să poată fi activat imediat. Sectorul privat, care a fost în bună parte exclus din reacția inițială în fața virusului Ebola, poate aduce o anumită disciplină de piață, poate promova inova?ia și poate aduce resurse suplimentare în această luptă.
În al treilea rând, trebuie să putem fi capabili să obținem la timp fonduri de urgență și să desfășurăm în teren echipe de reacție rapidă, încă de la primul semn al crizei. În cazul în care apare o epidemie cu extindere rapidă, abordarea tradițională a apelurilor la donații nu va funcționa suficient de bine. Grupul Banca Mondială cooperează cu OMS și cu alte instituții pentru a putea identifica o parte a soluției - așa-numita linie de credit pentru finanțarea urgențelor asociate pandemiilor (pandemic emergency financing facility). Avizată și de liderii G7 în cadrul unei întrevederi din Germania, din luna iunie, această linie de credit are drept obiectiv asigurarea unei finanțări adecvate și oportune și punerea ei la dispoziția țărilor și entităților internaționale care reacționează în caz de criză, astfel încât ele să poată să controleze în mod eficient amenin?ările asociate unei pandemii. Prin această linie de creditare, se încheie diverse acorduri de finanțare inovative, cum ar fi asigurări pentru sistemul privat și fonduri de urgență aflate la dispoziția sectorului public, care pot deveni disponibile imediat pentru sprijinirea angajării temporare a mai multor lucrători medicale sau pentru înființarea și funcționarea unor centre de reacție de urgență. Mai multe guverne au utilizat deja acest model pentru a gestiona cu succes riscurile asociate manifestărilor climatice și dezastrelor naturale.
În urmă cu doi ani, un sondaj realizat în rândul a 30.000 cadre de conducere a evidențiat faptul că o epidemie globală constituia motivul cel mai serios de îngrijorare al lor. Însă semnalul de alarmă tras de aceste persoane a fost ignorat - așa cum au fost și celelalte avertismente privitoare la Sindromul Acut Respirator Sever și la gripa aviară. La ora actuală, având în vedere și acel dureros memento al ultimei epidemii și puternicul sprijin din partea sectorului public, este momentul să ne ocupăm și de problema prevenirii și reacției de urgență în fața epidemiilor. Trebuie să spargem lanțul vorbelor neurmate de fapte. Articolul a fost publicat de Huffington Post.
0 comments :
Trimiteți un comentariu